SPECTACOLE STRĂINE în FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU, a 31-a ediție www.fnt.ro

 

Patru producții scenice remarcabile, aparținând unor teatre europene de prestigiu au fost invitate în secțiunea dedicată spectacolelor străine în cadrul celei de-a 31-a ediții a Festivalului Național de Teatru.

Acestea sunt:

  1. Antigona de Sofocle, regia Friederike Heller, decoruri și costume Sabine Kohlstedt, Schaubühne am Lehniner Platz (Germania);
  2. 2. Dansul Delhi de Ivan Vîrîpaev, regia Oskaras Koršunovas, scenografia random heroes, costumele Bartė Liagaitė, OKT/Vilnius City Theatre, Academia Lituaniană de Muzică și Teatru (Lituania);

3.Wałęsa la Colonos de Jakub Roszkowski, regia Bartosz Szydłowski, decoruri și costume Małgorzata Szydłowska, Teatrul Łaźnia Nowa din Cracovia (Polonia);

4.To be continued – spectacol de dans, coregrafia Xenia Wiest, muzica Patrick Solouri, costumele Melanie Jane Frost, Komische Oper Berlin, Staatsballett Berlin (Germania).

 

Iată câteva repere și opinii despre aceste spectacole:

  1. Antigona – de Sofocle este o producție a teatrului Schaubühne din Berlin, care a avut premiera pe 4 februarie 2011. Regia este semnată de Friederike Heller.

«Tu joci Sfinxul, tu joci… Ciuma!»  – Niciunul dintre cei de pe scenă nu pare tocmai bucuros când îi vine rândul să joace. Cât de bun actor să fii ca să interpretezi o indicație ca aceea dată Ciumei: «Acum te abați șapte ani asupra Tebei…»?

Pe scena amenajată ca la un concert rock, cu pian, tobe mari și mici, băieții stau în semicerc. Așteaptă ca regizorul-povestitor, nimeni altul decât vocalistul trupei, pe post de Corifeu modern, să le distribuie rolurile și să le explice cum să joace, cum să se miște, ce reacții să aibă. Odată începută povestea, toate rolurile vor fi interpretate de doi tineri actori. Contează că obedienta Ismena are mustață? Nu, dacă actorul este bun. Cum în secolul nostru Sofocle s-a amestecat inevitabil și cu ceva Brecht, Antigona de la Schaubühne se prezintă ca o tragedie la pachet cu propriul ‘making of’: implicare, plus privirea amuzată de pe margine. Nu înseamnă că tragedia cap de serie a umanității, pe tema clivajului între legile impersonale și individ, își pierde ceva din sensul originar. Nici că gravitatea conflictului între constrângerile dictate de stat sau tradiție și nevoia fiecăruia de a-și descoperi și exprima identitatea se diluează. Doar că în viziunea regizoarei Friederike Heller, Sofocle pare că a fost comisionat să scrie Antigona pentru publicul de azi de la Schaubühne. Sau pentru cel din FNT 2021.” – Cristina Rusiecki

 

 

 

 

După spectacolul Antigona, prezentat în FNT, regizoarea Friederike Heller va susține o conferință pornind de la revizitarea textului clasic și montarea acestuia pentru publicul contemporan. Conferința, realizată în parteneriat cu UNATC – Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, în cadrul programului „Întâlnirile Teatrologiei”, va fi urmată de discuții pe Zoom cu studenții din UNATC și din facultățile de profil din țară. Moderatori – criticul Cristina Rusiecki și dr.Anca Ioniță (UNATC).

Friederike Heller a debutat la Teatrul de Stat din Dresda cu o adaptare după romanul Particule elementare de Michel Houellebecq. În 2004, după spectacolul Underground Blues de Peter Handke, este votată de criticii de la revista Theater Heute „Tânăra regizoare a anului”. În perioada 2009-2013, este angajată ca dramaturg (în accepția germană a termenului) și regizor la Schaubühne Theater. Apoi, montează la Viena, Műnchen, Graz, Stuttgart, Köln, Frankfurt, Hanovra și Luxemburg. O preocupă mai ales temele legate de feminism și de diversitate în cadrul societății.

 

 

  1. Delhi Dance – de Ivan Vîrîpaev este o producție a OKT/Vilnius City Theatre, în colaborare cu Academia Lituaniană de Muzică și Teatru care poartă semnătura regizorală a reputatului om de teatru Oskaras Koršunovas. Premiera spectacolului a avut loc în 25 martie 2017.

Textul lui Ivan Vîrîpaev se constituie într-un ciclu de șapte tablouri despre relația dintre o dansatoare celebră și oamenii ce o înconjoară, fiecare aflându-se în căutarea păcii interioare. Șapte povești despre dragoste, moarte și dans, care par să spună aceeași istorie, dar sunt plasate în situații diferite și au reacții diferite la semnele destinului.

Concepția dramaturgului despre teatrul contemporan e foarte asemănătoare cu cercetările din laboratorul teatral al lui Oskaras Koršunovas. Potrivit lui Vîrîpaev, teatrul de azi nu are nevoie de „pathos fals” – tot ce-i trebuie e o conversație „pe viu”:

„Ne îndreptăm spre un nou tip de comunicare. Aș numi-o comunicare între energii și conștiințe. Spectatorul vine la teatru, ori la cinema pentru dialog, deci îi e necesar un feedback imediat. Sunt interesat, așadar, de această formulă: ’live communication’ fără pathos.Ivan Vîrîpaev

Pentru mine, această piesă a lui Vîrîpaev este pur și simplu plină de un umor de calitate, e o comedie existențialistă. O chestiuță budistă, scrisă, fără îndoială, de un dramaturg care a fost în Nirvana. Ca toate chestiuțele budiste, e plină de paradoxuri, care, odată înțelese, te fac să te prăpădești de râs.” –  Oskaras Koršunovas

Titluri precum: În interiorul dansului / Tu simți / Atât și liniștit / Înăuntru / În afară / Și la început și la sfârșit / În profunzimea visului și la suprafața visului – pot da o sugestivă proiecție asupra celor șapte acte scenice care se înlănțuie cu tâlc hipnotic, precum o mantră. A dansului Delhi.

 

 

 

  1. Wałęsa la Colonos – de Jakub Roszkowski este o producție a teatrului Łaźnia Nowa din Cracovia (Polonia). Regizorul Bartosz Szydłowski, care semnează direcția de scenă, afirma la premiera din 8 septembrie 2018 că „acest dialog teatral, din care nu lipsește corul, dezvăluie o comedie mai dureroasă decât tragedia lui Sofocle.”

 

Parafrazând – asumat – încă din titlu celebra piesă „Oedip la Colonos” a lui Sofocle, spectacolul se înfățișează ca o descriere a stării de blocaj în care se află (la începutul mileniului III) poporul polonez, confruntat cu propriul viitor – în care interminabilele controverse politice sunt de pe acum asimilate cu un destin tragic.

Szydłowski și Roszkowski îl poziționează pe eroul principal – Lech Wałęsa – pe buza prăpastiei. Eșuarea societății (privită ca o comunitate) este terifiantă. Mai ales după moartea personajului – care cască un mare gol, indiferent de cât de iubit sau de respectat ar fi fost acesta, având în vedere că, între 1980 și 1989 cel puțin zece milioane de polonezi, ca și familiile acestora, l-au văzut pe Wałęsa ca pe eroul care le-a redat libertatea și speranța. Grecii știau că eroii lor nu erau perfecți, îi admirau pentru faptele lor de mare curaj în care se luptau nu doar cu dușmanii, ci și cu propriile imperfecțiuni și slăbiciuni. Exact la fel ca Wałęsa. Interpretat de Jerzy Stuhr, care poartă iconica mustață și insigna cu Fecioara Maria, personajul nu-și ascunde episoadele rușinoase din biografie. Problema poporului polonez e aceea că ridică pe piedestal oameni submediocri, care nu vor rămâne în istorie, discreditându-și, în același timp, adevărații eroi.

Cel mai bine ar fi fost să fi murit atunci, imediat după uciderea Sfinxului. Și direct la monument, în paginile istoriei. Fără niciun «dar»…”Jerzy Stuhr

 

 

  1. To be continued– este o coproducție a coregrafei Xenia Wiest cu Komische Oper Berlin și Staatsballett Berlin. Un spectacol de dans pe muzica lui Patrick Soluri, care a avut premiera oficială în 15 ianuarie 2010. Spectacolul tinerei Xenia Wiest a fost laureat în 2016 cu Grand Prix du Concours de jeunes chorégraphesde Biarritz din Franța.

Această lucrare neoclasică este despre ciclul infinit și continuu al vieții. Când ceva vine – ceva trebuie să plece. Afirmația poate părea la fel de banală precum în viața de zi cu zi, dar în același timp la fel de atotcuprinzătoare precum arhaicele concepte de moarte și renaștere. Totul trebuie să rămână în balanță. E un ciclu infinit, care se repetă constant. Luat fie și numai ca titlu, acest «to be continued» pare să fi avut o fascinantă influență asupra înseși coregrafiei.

Unele fragmente muzicale au fost create după ce am început să concep coregrafia. Cu fiecare pasaj muzical pe care-l primeam de la Patrick Soluri, trebuia să găsesc noi abordări pentru secvențele de mișcare pe care deja le creasem, iar împreună cu dansatorii – să reușim să facem secvențele să se rotească și să se dezvolte în direcția justă. A fost un proces de lucru acompaniat de un fior constant, determinat de faptul că nu știam la ce să ne așteptăm de la următoarea «livrare muzicală».”  –Xenia Wiest

 

 

A 31-a ediție a Festivalului Național de Teatru se va desfășura în format online pe www.fnt.ro, între 6 și 14 noiembrie, selecționeri și directori artistici:Oana Cristea Grigorescu, Claudiu Groza și Cristina Rusiecki.

Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii şi realizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București

Producători: Asociația UNITER – Uniunea Teatrală din România și Televiziunea Română

Partener: Institutul Cultural Român