SCRISOARE DESCHISĂ adresată domnului Prim Ministru FLORIN CÎȚU

 

 

 

SCRISOARE DESCHISĂ

Adresată Domnului Prim Ministru FLORIN CÎȚU

 Spre știință,

Domnului BOGDAN AURESCU, Ministrul Afacerilor Externe

Doamnei RALUCA TURCAN, Ministrul Muncii și Protecției Sociale

 

Am luat act cu îngrijorare dar nu cu surprindere despre documentul asumat de către Ministerul Afacerilor Externe și transmis deputaților europeni ce reprezintă România în Parlamentul European, intitulat generic “Elemente de poziționare a RO cu privire la propunerea de directivă privind salariile minime adecvate în UE”. Documentulreprezintă osolicitareoficialătransmisăsub semnăturaExcelenței Sale DoamnaAmbasadorLuminița Odobescu cu scopulde poziționarea deputațiloreuropeniîmpotrivaProiectului de DirectivăprivindsalariileminimeadecvateînUniuneaEuropeană.

Îngrijorareamajoră pe care o manifestămînraportcuacest document, estedată de manieraîn care acesta a fostelaborat, asumatșitransmisoficial, FĂRĂ consultareapartenerilorsocialișiSFIDÂND faptulcăSenatulRomâniei – celmaiînalt for legislativ al țării, a adoptatșipublicatînMonitorulOficialPartea I nr.296 din 24 martie 2021 HOTĂRÂREA nr.19/2021[1]un act normativ care esteîntrutotul de acord cu conținutulși forma Proiectului de DirectivăprivindsalariileminimeadecvateînUE.

Precizâmfaptulcăînconformitate cu prevederile art 3. din legea 373/2013 privindcooperareadintreParlamentșiGuvernîndomeniulafaceriloreuropene – HotărâreaParlamentuluisau a uneiadintreceledouăCamereestepreluată de cătreGuvern la definitivareapozițieinaționale de negociereînConsiliu, prevăzutăînmandat.”. Nu avemcunoștințădacăGuvernul a emis pe aceastătemă un mandatpentrureprezentantuluiRomânieiînConsiliul European darștimcă s-a grăbitsăinfluențezeopiniadeputațiloreuropeni din parteaRomânieiprintransmitereascrisoriimai sus invocată.

Nu știmdacăignorareahotărâriiSenatului s-a decis lanivelulGuvernuluipe care îlconducețisaudoar la nivelulunuia din cele 2 ministere implicate (MinisterulMunciisauMinisterul Afacerilor Externe)darînțelegemclarcăGuvernulRomânieiignorădeliberat o hotărâre a legislativului a căreipunereînaplicarețineexclusiv de competențele sale executive, ducândastfelîntr-un imensderizoriuprincipiileconstituționale care stau la bazafuncționăriistatului de dreptînRomânia.

O astfel de abordarereprezintăintr-adevărpentrunoi o MARE ÎNGRIJORARE, făcândapel la memoriarecentă a poziționăriipublice pe care actualaputere a manifestat-o constant șiagresiv la adresafosteiputeri din România – înlegăturădirectă cu chiar STATUL DE DREPT.

Faptulcă nu ne surprindeînsă un astfel de demers care, probabilva fi negatșineasumat de cătreexecutiv, este un lucrufiresc. Chiardacățintaașteptărilornoatre de la un guvern care a clamatcontinuu (încampaniaelectorală evident) dezvoltareaparteneriatului social înRomânia era cu totul de un alt nivel, derapajele de acestfel au devenitpentrunoiadevărataradiografie a relațiilor de muncășidialogului social din România.

Da, nu suntemsurprinși (!) pentrucăne-am obișnuit ca GuverneleRomâniei, indiferent de culoarea lor politicăsăpromoveze un dialog social care maidegrabăeste un dialog al surzilor, iarefecteleuneiastfel de abordări se vădaziînpiațamuncii:

  • Negocierilecolective au intratîntr-un declingalopant cu consecințascăderiidramatice aponderiilucrătoriloracoperiți de contractecolective de muncă.
  • S-a ajunsînsituațiaîn care încheiereacontractelorcolective de muncă la nivelesuperioarecelui de la nivel de unitate (la nivel sectorial șinațional) esteimposibil de realizat din punct de vederelegal.
  • Parteneriisocialisunt lipsițide principaleleinstrumente ale dialogului social care le sunt recunoscute de convențiișitratateeuropeneșiinternaționale.
  • S-au reglementatdiferitșidiscriminatoriucriteriile de reprezentativitate a partenerilorsociali, ignorânddeliberatprincipiul universal acceptat al libertățiișiegalitățiipartenerilorîncadrulprocesului de dialog social.
  • S-a condiționatexercitareadrepturilorfundamentale ale lucrătorilor: dreptul la liberăasociere, dreptul la muncă, dreptul la negocierecolectivă, dreptul la grevă, șilistapoate continua.
  • Au fostexclusecategorii de lucrători de la beneficiuldrepturilorfundamentalegarantate de Constituție, prim planulacesteisituațiifiinddatchiar dedreptul la liberăasociere.
  • S-arefuzatșiignoratconstant creareaunuimecanismbazat pe criteriiobiectivecare săconducă lastabilireasalariului minim pe economie realist șiînconcordanță cu nevoilelucrătorilor.
  • S-a ignorant deliberatpoliticișiacțiuniîmpotrivaevaziuniifiscale din muncă, reglementândînacelașitimp ca fiindlegale, practici care nu de multerau incriminate de lege.

De la preluareaputeriiînsăactualulGuvernpe care îlconducețidomnuleCîțu, a reușitsădesăvârșeascăatitudinea de disprețmanifestatăfață de lucrătorii din România, de reprezentanțiiacestoradarși de structurileasociative care îireprezintă, prinmăsuri precum:

  • Ațiinițiatșireglementatexceptareaunorcategoriisemnificative de lucrători de la beneficiulreglementărilorlegale ale Coduluimunciiprinextindereamunciiatipiceșiformeloracesteia de manifestare.
  • Ațiexceptat, împotrivatuturorevidențelor de neconstituționalitate, o întreagăcategorie de angajatori, de la obligațiile imperative ale Coduluimuncii, doarpentrubeneficiul fiscal al unei clientele politice.

Toateacesteași nu numai, sunt rezultatulconcret al preocupăriidumneavoastrăDomnule Prim Ministrufață de relațiile de muncă din Româniașiprincipaliisăiartizani: organizațiisindicaleșiorganizațiipatronale cu care ar fi trebuitsăvăconsultațiînluareaacestordecizii.

Revenind laDocumentulelaboratșitransmiscătredeputațiieuropenicereprezintăRomâniareținemchiar din preambululacestuiacăPropunerea de directivă privind salariile minime adecvate în UE este un dosar important pentru RO, iar îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale lucrătorilor reprezintă o preocupare constantă.

Am înțeles din textulHotărârii nr.19/2021 a SenatuluiRomânieicăproiectul de Directivăprivindsalariileminimeadecvate la nivelul UE:

  • Nu propune un salariu minim statutar comun;
  • Menționează indicatorii de adecvare a salariului minim statutar, dar fără caracter obligatoriu;
  • La nivelul fiecărui stat membru trebuiesc definite într-un mod stabil și clar criterii naționale de stabilire și actualizare a salariului minim, partenerii sociali având un rol determinant în stabilirea acestor criterii.
  • Unul din obiectivele principale este consolidarea aplicării și monitorizării salariului minim din fiecare stat membru, prin raportare anuală către Comisie a adecvării și acoperirii salariului minim stabilit conform criteriilor agreate.
  • Este coerent cu prioritățile Semestrului European și în concordanță cu Recomandările specifice de țară adresate statelor membre UE.
  • Pentru România acesta este un mare avantaj, atât pentru reducerea inegalităților sociale și economice, cât și pentru și stabilizarea forței de muncă și diminuarea migrației excesive a lucrătorilor români.

Așadar, beneficiul acestui proiect de Directivă este unul cert, previzibil și foarte ușor de înțeles pentru noi ca țară, lucrători și organizații, cu singura și fragila condiție a acceptării politice a acestui proiect de către Guvernul României.

În pofida evidențelor ce reies din simpla lecturare a Hotărârii 19/2021 a Senatului României, documentul transmis sub semnătura dnei Ambasador Odobescu dar care cel mai probabil reprezintă punctul de vedere exprimat de Ministerul Muncii, conține direcții de acțiune contrare Hotărârii Senatului sau angajamentelor europene sau internaționale deja asumate de România, respectiv:

Extras din documentul transmis de MAE: Îngrijorările BNS în legătură cu poziția exprimată de Guvern
”Este nevoie de mai mult timp pentru a analiza propunerea Comisiei” A trecut mai mult de un an de la prima rundă de consultare inițiată de Comisie pe această temă și mai mult de 6 luni de la momentul lansării propunerii de directivă, opinia exprimată de Guvern, respectiv “să mai așteptăm, să mai vedem, să mai analizăm…” aproape ca nu poate fi calificată în vreun mod. Și asta pentru că vine din partea unei țări în care în 30 de ani nu s-a reușit realizarea unei evaluări decente a impactului politicii salariului minim și care în ultimul an a transmis în spatele deciziei de stabilire a salariului minim un document format din 2 pagini, ca justificare și evaluare de impact pentru nivelul propus al salariului minim.
”Obligațiile induse salariului minim legate de colectarea de date, de evaluarea adecvării salariilor din convențiile colective și de raportare pe criterii detaliate instituie sarcini și costuri nejustificate pentru administrațiile naționale și pentru IMM-uri.

Propunerile ar trebui să limiteze afectarea sarcinilor administrative și de raportare a statelor, fără o eficienţă de rezultat şi beneficii dovedite.

Propunerile ar trebui să limiteze afectarea sarcinilor administrative și de raportare a statelor, fără o eficienţă de rezultat şi beneficii dovedite. ”

 

O astfel de abordaresugerează deja o ierarhizare a intereselor din partea reprezentanților Guvernului, cele 2 categorii de interese (al IMM-urilor și al instituțiilor statului) fiind considerate superioare intereselor lucrătorilor,  prin încadrarea conceptului de adecvare a salariului minim ca fiind ”problematic”. Aceasta în condițiile în care proiectul de directivă a fost lansat împreună cu o evaluare de impact extinsă (documentul are 240 pagini). Mai mult, în  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei rezumat al raportului privind evaluarea impactului care însoţeşte documentul Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană se precizează – ”25 milioane de lucrători din Uniune ar putea beneficia de efectele acestui proiect de Directivă, această măsură ar imprima o creștere a salariilor în unele state membre cu peste 20% și ar reduce cu peste 10% inegalitățile salariale. Pentru IMM-uri se preconizează că posibilele efecte negative vor fi limitate, la nivelul angajatorilor din Uniune creșterea masei salariale ca efect al aplicării Directivei ar fi de aprox 1%.”

În ceea ce privește sarcina administrativă a instituțiilor statului de a evalua și monitoriza respectarea angajamentelor ce ar rezulta din adoptarea Directivei, considerăm că o astfel de abordare este descalificantă. Dacă România ar aplica azi propunerea de Directivă aprox 2 milioane de salariati ar beneficia de creșterea salariului, adică peste 40% din lucrătorii din România și mai mult de 10% din populația țării. Ni se pare irelevantă sarcina administrativă ce ar trebui asumată de instituțiile statului, cu atât mai mult cu cât ar fi trebuit ca astfel de evaluări să le facă din proprie inițiativă. Mai mult decât atât, sarcina evaluării nivelului salariului minim sau a gradului de acoperire a salariaților prin negocieri colective România și le-a asumat deja atunci când a ratificat Convențiile OIM incidente și mai mult, atunci cand a ratificat Carta Socială Europeană revizuită. E surprinzător faptul căreprezentanții Guvernului nu cunosc nici măcar angajamentele asumate de România la nivel european sau internațional, sau dacă le cunosc au decis să le ignore, deși Carta Socială Europeană este unul din documentele menționate în mai multe rânduri în preambulul propunerii de directivă transmisă de Comisie.

”Propunerea de directivă abordează salariul minim dincolo de înțelegerea sa ca un nivel salarial de bază, mai degrabă din perspectiva unui salariu minim de trai (living wage), ”

 

Carta Socială Europeană revizuită la art 4.1 menționează – ARTICOLUL 4 Dreptul la o salarizareechitabilă  – Învedereaasigurăriiexercităriiefective a dreptului la o salarizareechitabilă, părțile se angajează: 1. sărecunoascădreptullucrătorilor la o salarizaresuficientă, care să le asigureacestora, precum șifamiliilor lor un nivel de trai decent.” Este de la sine înțelescăîntoateconcluziileComitetului European pentruDrepturiSociale, începând din 2004 șipânăînprezent, Românieii se atrageatențiacă nu respectăprevederile art 4.1. din Cartă. Ultima evaluare a conformității s-a finalizatîn 2018, cu aceeașiconcluzie– ”Comitetulconcluzioneazăcăsituația din România nu este in conformitate cu prevederile art 4§1 din Cartă, respectivnivelulsalariului minim național nu estesuficientpentru a asigura un nivel de trai decent”.[2]Evaluareasalariului minim sub aspectulechitabilității se face încă de la ratificareaCarteiprinraportare la salariulmediu brut.

Deșiavem un angajamentinternaționaldejaasumatși implicit o legenațională de ratificare care instituieobligațiaRomâniei de respectare a unuiraport de 50% întresalariul minim șicâștigulsalarialmediu brut (angajamentasumatprinratificareaCarteiEuropenerevizuite) în mod incalificabilreprezentanțiiGuvernuluicerdeputațiloreuropenisăîncalcetratateinternaționaledejaasumate de Românieprinratificare. PentrucăînfaptreprezentanțiiGuvernuluicer ca Româniasă nu susținăo propunere de text de directivă care introduce valori indicative de referință (60% din salariul median brut și 50% din salariulmediu brut)dejaexistenteîn Carta SocialăEuropeanărevizuită, document ratificat de România.

”Utilizarea unor cuvinte precum cele evidențiate: ”promovează” consolidarea capacității partenerilor sociali de a se angaja în negocierea salarială (sectorială și intersectorială), ”încurajează” negocieri eficiente, informate și constructive”, stabilesc un plan de măsuri ”eficiente” prin reglementare și doar cu consultarea partenerilor sociali deși sunt părți în negociere sunt considerate a fi problematice și neclare și totodatp sunt induse și costuri suplimentare de monitorizare și evaluare a ratei de acoperire. ” Dreptul la negocieri colective este unul din drepturile sociale pe care România s-a angajat să-l respecte. Prin asumarea prevederilor Convențiilor OIM, precum și a Cartei Sociale Europene revizuite România are oricum obligația să monitorizeze respectarea acestor drepturi, La ultima evaluare a respectării prevederilor art 6&2 din Carta Socială Comitetul European pentru drepturile Sociale a cerut României – ”Comitetul cere Guvernului să evalueze impactul noilor reguli asupra negocierilor colective la nivel de unitate și sector și să ofere informații cu privire la numărul contractelor colective încheiate la nivel de companie si de sector, precum și numărul angajatorilor și angajaților acoperiți de aceste contracte. De asemenea Comitetul, luând act de reducerea numărului de contracte colective încheiate la nivel de companie, cere Guvernului sa precizeze dacă a luat măsuri pentru a promova negocierile colective[3].
”Angajatorul este cel căruia îi revine în fapt obligația de plată a salariului. Ca atare, propunerile ar trebui să urmărească condiţionarea intervenţiilor statului de existenţa acordului partenerilor sociali pentru a nu fi descurajată asocierea angajatorilor şi implicarea acestora în negocierea colectivă.” Reamintim reprezentanților Guvernului că instituirea unui salariu minim este o obligație asumată de stat prin Constituție, respectiv un drept al salariaților, mai mult conform Codului Muncii, art 164 salariul minim se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. De vreme ce România deja și-a asumat prin legile naționale astfel de obligații nu vedem de ce Guvernul sugerează că abordarea proiectului de directivăce contravine legislației și practicilor deja existente în România.

 

Guvernul pe care îl conduceți însă, interesat de orice altceva decât de bunăstarea socială a populației din România, se dezice fățiș de această inițiativă care este înbrățișată aproape unanim la nivel european, cu un singur obiectiv: lipsirea de implicare și excluderea partenerilor sociali din toate formele vieții sociale. Toate acestea din lipsa de viziune pe termen mediu și lung, din necunoaștere și diletantism politic domnule Cîțu.

Având în vedere cele precizate mai sus vă solicităm pe această cale domnule PrimMinistruFlorin Cîțu următoarele:

  • Să comunicați clar care este mandatul dat de Guvern pentru Consiliul European cu privire la proiectul de directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană;
  • Să consultați partenerii sociali înainte de a comunica oficial poziția României în ceea ce privește proiectul de directivă;
  • Să adoptți cât mai urgent o poziție publică cu privire la Proiectul de Directivă privind salariile minime adecvate la nivelul UE, în concordanță cu opinia deja exprimată de Senatul României, precum și în concordanță cu angajamentele internaționale deja asumate de România cu incidență în acest domeniu!
  • Să prezintați public mandatul pe care l-a avutReprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeanăîn elaborarea și comunicarea scrisorii adresată deputaților europeni din România.

Vă informăm că BNS are în vedere ca în perioada următoare să inițieze o serie de demersuri pentru a ne asigura că poziția exprimată de România cu privire la proiectul de directivă corespunde intereselor lucrătorilor din România, respectiv:

  • Vom informa deputații europeni ce reprezintă România cu privire la hotărârea Senatului, precum și cu privire la lipsa consultării partenerilor sociali pe această temă.
  • Vom informa Confederația Europeană a Sindicatelor dar și instituțiile europene cu care interacționăm cu privire la modul în care România și-a formulat până în prezent punctul de vedere în ceea ce privește Directiva privind salariile minime adecvate la nivelul UE.
  • Vom solicita Senatului României să-și prezinte public poziția cu privire la scrisoarea adresată de deputaților europeni, poziție ce contravine hotărârii Senatului.
  • Nu vom ezita să inițiem acțiuni de protest în măsura în care decideți să ignorați opiniile exprimate de partenerii sociali și Hotărârea Senatului.

Cu siguranță că pentru atitudinea de sfidare a unei Hotărâri a Parlamentului României, instituție compusă dintr-o majoritate care v-a investit în urmă cu doar câteva luni, ați merita Domnule Prim Ministru o moțiune de cenzură!

 

Dumitru Costin

Presedinte BNS

[1]http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/239940

[2]https://hudoc.esc.coe.int/eng#{%22sort%22:[%22ESCPublicationDate%20Descending%22],%22ESCArticle%22:[%2204-01-000%22],%22ESCDcLanguage%22:[%22ENG%22],%22ESCDcType%22:[%22Conclusion%22],%22ESCStateParty%22:[%22ROU%22],%22ESCDcIdentifier%22:[%222018/def/ROU/4/1/EN%22]}

[3]https://hudoc.esc.coe.int/eng/#{%22sort%22:[%22ESCPublicationDate%20Descending%22],%22ESCArticle%22:[%2206-01-000%22,%2206-02-000%22,%2206-03-000%22,%2206-04-000%22],%22ESCDcType%22:[%22FOND%22,%22Conclusion%22,%22Ob%22],%22ESCStateParty%22:[%22ROU%22],%22ESCDcIdentifier%22:[%222018/def/ROU/6/2/EN%22]}