Oprea, PNL Dolj: Putem alege să fim liberali de prima mână sau psdişti second hand!

mario oprea Oprea, PNL Dolj: Putem alege să fim liberali de prima mână sau psdişti second hand! poze

Potrivit tradiţiei liberale, de la care nu m-am abătut nici când libertatea părea pentru unii doar un ideal, voi vorbi detaşat şi fără rezerve, chiar dacă de multe ori vedem un subiect în lumini diferite. Campania de racolare a unor parlamentari sau primari liberali aruncă şi mai mult în penibil modul în care PSD face politică după ce a ajuns la Putere. Dacă agresivitatea este sarcina acestui partid, dacă destructurarea PNL este obiectivul imediat şi urgent, nu pot decât să subliniez din nou justeţea deciziei PNL de a nu mai continua proiectul USL cu un astfel de PSD care nu a înţeles nimic din parcursul democratic şi european al României, revenind la metodele vechi şi ridicole ale unui partid-stat.

Îngrijorător de mulţi închid ochii în faţa unui adevăr dureros şi se transformă în fiare pentru un sac de mălai nevăzut încă şi o punte nesigură. Dar îi întreb pe aceşti domni, acestea sunt marile principii cu care ne-am angajat în dificila luptă pentru libertate şi dreptate? Nu sunt nepăsător că unii dintre liberali au ajuns până aici mânaţi de mari încercări şi necazuri. Nu neg că unii dintre ei sunt veterani de suferinţă, dar doream să cred că suferinţa aceasta nu poate fi răscumpărată.

Am fost alături de PNL şi oamenii săi 24 de ani dar de data aceasta le spun tuturor că da, pot alege. Ruperea de PSD i-a făcut pe unii să simtă că au sânge alb-roşu. După mine, această separare este tocmai acea lecţie despre ceea ce înseamnă să-ţi respecţi cuvântul dat până la capăt, principiile cu care ai defilat în faţa unui popor. A fost lecţia despre verticalitate şi despre a avea curajul să nu te legi de o funcţie şi de un scaun, cu riscul de a-i trăda pe cei care te-au ales. Cei care se simt mai mult social democraţi decât veşnic liberali au ocazia să iasă în faţă fără ruşine.

Au ocazia să arunce cu pietre unii în alţii pentru nişte cauze şi merite, pe care PSD şi le va asuma întotdeauna, fără aliaţi. Cei care se simt mai mult social democraţi decât moştenitori ai unei lupte nobile, au ocazia să dea măştile jos şi să explice alegătorilor că schimbă tabăra pentru praf în ochi şi că, peste noapte, pot să se convertească la o altă religie politică, la o altă tabără, redefinindu-se într-o barcă ce din depărtare pare salvatoare, dar doar pentru ei. Dar cei care simt aşa, nu sunt aceiaşi care m-au contactat, plângându-se de faptul că sunt înlocuiţi, vânaţi, pândiţi şi nedreptăţiţi de PSD? Nu sunt aceiaşi cărora li s-au întins capcane despre care spuneau că ei nu le-ar întinde niciodată? Nu sunt aceiaşi care au au cerut protecţie când şi-au pierdut posturile? Cei care şi-au pus în gând să schilodească această filială şi apoi să pună eşecul în spatele liderului ei şi-au pierdut picul acela de respect faţă de partidul acesta, evadând spre indivizi care ne recomandă „ciuma galbenă”. Eu nu sunt un dezertor, dar pot fi un adversar formidabil. E important să nu uite nimeni cine este şi cum a ajuns aici. Drepturile noastre si drepturile românilor nu provin din generozitatea PSD.

Politeţea cu care ne-am retras nu este un semn de slăbiciune. Puteam „falsifica” o alianţă mare, dar ar fi fost oare un efort istoric?

Ţin enorm la loialitatea celor în care am investit în numele PNL pentru ca azi să îşi merite locul aici. Şi consider că politica înseamnă şi un şir de fapte pe care trebuie să ni le asumăm bărbăteşte, oricare ar fi ele. Nu cred într-o lume perfectă, dar îmi permit să nu fiu impresionat de cei care înfruntă greutăţile prin fugă şi oportunism. Din punctul meu de vedere, PSD rămâne un aliat pe plan local, în măsura în care consolidează proiectele comune la care ne-am angajat în faţa cetăţenilor şi devine un inamic în măsura în care mai încearcă aşa cum a făcut şi când exista USL, să subjuge sau să înregimenteze liberali. Nu uitaţi cine sunteţi. Noi ne-am păstrat calitatea de rivali pentru că nu ne-am înjosit ca alţii pentru privilegii inestimabile. Noi ne-am angajat în luptă nu pentru a obţine un obiectiv glorios, ci pentru că suntem de partea poporului care nu poate fi obligat să recunoască şi să adore o mână invizibilă ca cea a PSD care conduce propriile afaceri, mai mult decât să găsească o formă de guvernare de neegalat. Ei spun zilnic că suntem slabi, că nu putem face faţă. Dar când vom fi mai puternici? Va fi săptămâna viitoare sau anul viitor? Nu. Vom fi atunci când vom aduna putere fără să fim inactivi şi nehotărâţi. Vom dobândi mijloace de rezistenţă, când nu vom prefera să fim nişte trândavi culcaţi pe spate care visează la formule înşelătoare, până când duşmanii îi leagă de mâini şi de picioare. Acum câteva luni aceiaşi liberali mi-au aplaudat discursurile în care am făcut apel la unitate şi la respectarea statutului pe care îl avem cu toţii. S-au ridicat de pe scaune şi s-au arătat entuziasmaţi. Îi rog să o facă şi acum dacă nu s-a schimbat nimic. Sediul partidului este la aceeaşi adresă.

Simt o mare dezamăgire faţă de cei care se cred de neînlocuit şi după ruperea USL au înţeles să vândă la bucată PNL. „Divorţul” acesta s-a înfăptuit tocmai pentru că în acea formulă ne-am fi dus la fund, şi pentru că PNL n-a guvernat niciodată în realitate. Ne-am retras pentru a deveni mai puternici, nu pentru a ne sparge în găşti subjugate de nişte golani care ţipă şi ne jignesc pe holurile parlamentului.

În aceşti 24 de ani, mi-am gajat tot ce se putea pentru a fi unde sunt şi pentru a-mi onora poziţia în care m-am menţinut cu capul sus. Au fost zile şi ani în care aş fi putut să renunţ fiindcă era prea greu. Dar am avut picul acela de respect faţă de partidul la care am o datorie morală şi nu am evadat. Nu m-am aciuat cu neruşinare în cloaca baronilor pesedişti cum fac alţii pentru a-şi aranja rudele, a negocia posturile şi interesele mărunte, iar pentru asta îmi permit să bat obrazul celor care s-au auto-dezafiliat de PNL. Aceştia sunt colegii mei, celor cărora le-am ridicat mâinile în campanie, în faţa întregii lumi, dorindu-le victoria. Sunt aceiaşi pe care îi aştept înapoi.

Nu suntem slabi şi nu suntem singuri. Am renunţat la USL nu cu durere, ci pentru a face o utilizare corectă a mijloacelor pe care electoratul ni le-a pus la îndemână. Milioane de români sunt înarmaţi pentru această cauză pentru care, inevitabil, uneori pierzi şi alteori înveţi. Lanţurile pe care vor alţii să ni le pună sunt false. Adevăraţii liberali nu au nevoie să tragă la „o mamă malignă” şi nici de rugăciune umilă. În campania electorală ne-am ales sloganuri care vorbeau despre prietenie, chiar dacă pacea este grea şi amară. Realitatea este că două grupuri puternice nu au putut oferi naţiunii confort, dar adevăraţii liberali nu se negociază de frică. Nu o fac deloc. Politeţea cu care ne-am retras nu este un semn de slăbiciune. Eu nu cer nimănui să îşi onoreze promisiunile în deplină izolare. Suntem pregătiți să trăim ca buni vecini cu toţii, dar nu putem fi indiferenți la acte menite să rănească interesele cetățenilor care cred în noi. Nu mai plecaţi urechea la cei care muşcă înfometaţi din PNL, nu suntem în niciun stadiu de degradare politică. Şi dacă există în prezent un mare „pericol”, acela este entuziasmul unei mari aşteptări pe care oamenii o au de când ne-au încredinţat un nou mandat. Putem alege să fim liberali de prima mână sau psdişti second hand. Dar până una, alta, am fost aleşi să ghidăm o democraţie mare şi alegerile europarlamentare sunt proxima ocazie de care trebuie să profităm pentru a demonstra că avem reprezentanţi pregătiţi, puternici şi potriviţi pentru a reprezenta România printr-o atitudine demnă de respect. De fapt, în atitudine stă totul.

Îmi doresc să nu fim nevoiţi niciodată să ne cerem scuze pentru vreo declaraţie de adevăr sau pentru încercarea de a face performanţă la datorie, pentru că, tocmai aceste calităţi ne-au diferenţiat mereu de politicienii-franjuri. Cred cu tărie că nu vom obosi şi dacă nu vom ezita, în mod cert, nu vom eşua. Cat despre mine, indiferent cum îi cheamă pe cei care văd barca salvatoare în zarea pesedistă, nu-mi voi păta niciodată mandatul şi reputaţia în acest partid protejând nişte hiene care vor privilegii, pentru că, dacă mă cunoaşteţi puţin, ştiţi că la mine puterea vine din onoare şi invers. Tineţi minte că dincolo de toate, există un Dumnezeu, chiar dacă noi suntem cei aleşi să prezidăm destinele unei naţiuni.

 

Cu apreciere,

Mario Ovidiu Oprea

Senator PNL