Mihai Fifor: Învățământul românesc – prioritate maximă!

fifor danisor Mihai Fifor: Învățământul românesc – prioritate maximă! poze

Învățământul românesc este într-o permanentă stare de criză. De mai bine de 20 de ani asistăm la bulversarea școlii românești sub pretextul unei interminabile reforme.

Învățământul preuniversitar a fost supus în permanență experimentelor miniştrilor de resort, fiecare dorindu-și să își pună amprenta pe schimbarea din sistem.
În acest moment, este imperios necesar ca experimentele să înceteze, şcoala având nevoie urgentă de stabilitate, predictibilitate, bună finanțare și o programă școlară real adaptată la nevoile actuale ale societății românești. De ce spun asta ?
Vă dau exemplul județului Dolj care continuă să se situeze în fruntea județelor cu cel mai mare număr de șomeri. La sfârșitul lunii martie, în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Dolj, se aflau 28.534 de șomeri. Doar 6.141 primesc indemnizație, dintre care 1.091 provin din rândurile absolvenților unei forme de învățământ. O mie de tineri fără loc de muncă și care primesc ajutor de șomaj vi se poate părea un număr mic. Dar vorbim doar de absolvenții aflați în evidențele AJOFM Dolj la sfârșitul lunii martie. Anul trecut peste 3.000 de elevi din județul Dolj nu au reușit să promoveze bacalaureatul. Peste 3.000 de tineri care nu au reușit să meargă la o facultate. De regulă absolvenții din învățământul preuniversitar, dacă nu urmează cursurile unei facultăți, fie părăsesc granițele țării, fie cer ajutor de șomaj sau muncesc la negru, în cu totul alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit. Asta pentru că nu au absolvit o școală cu specializări pliate pe cerințele pieței. Nici măcar absolvenții de studii universitare nu reușesc să își găsească slujbe potrivite specializării sau chiar deloc.
Mii de absolvenți ai unei forme de învățământ cer anual ajutor de șomaj de la stat pentru că nu își găsesc un loc de muncă.
Motivele sunt în permanență aceleași. Angajatorii vor lucrători calificați și cu experiență, iar majoritatea locurilor de muncă, și așa puține, sunt pentru meserii pentru care școala românească nu mai pregătește specialiști de foarte multă vreme. E absolut surprinzător cu câtă seninătate reinventăm roata cu fiecare guvernare în domeniul educației. Aceasta în condițiile în care învățământul românesc are un trecut strălucit cu generații și generații de oameni care au îmbogățit în permanență patrimoniul universal prin contribuțiile lor. Dintr-o dată descoperim ideea de școală care să pregătească nu doar teoretic, ci aplicat, într-o meserie, ideea de ucenic, ideea de absolvent calificat pentru un loc de muncă. Toate în condițiile în care angajatorii solicită, repet, tot mai apăsat forță de muncă bine pregătită și nu doar absolvenți care pot flutura dosare întregi de diplome fără nicio acoperire în domeniul unei meserii.
Tinerii sunt descurajați, nu mai văd în școală o necesitate și, în asemenea condiții, nu trebuie să ne mai mirăm că ne aflăm pe locul 5 în Uniunea Europeană în ceea ce privește clasamentul țărilor cu cel mai mare abandon școlar și nici că suntem pe penultimul loc la rata de absolvire a învățământului universitar. Discutăm la nesfârșit de cercul vicios al sistemului paralel de învățământ, din păcate aproape obligatoriu, numit popular meditatie. Mergi la meditație, deseori cu dascălul de la clasă, promovezi și ai o șansă mai departe. Nu-ți permiți meditație ? Dumnezeu cu mila. Acest lucru trebuie să înceteze de urgență. Așa cum trebuie să înceteze si subfinanțarea cronică a sistemului de educație.
Și totuși, școala românească produce elite în continuare. Ne mândrim atunci când elevii noștri vin cu premii importante de la concursurile internaționale. Din păcate, mulți dintre acești tineri decid să părăsească România pentru slujbe mult mai bine plătite din alte țări.
Ce facem cu ceilalți elevi, cu majoritatea, cu cei care nu vor să plece din țara lor? Îi sprijinim o vreme de la bugetul de stat, crescând numărul asistaților sociali, doar pentru că nu am spus stop intereselor personale ale unora și altora și pentru că nu ne-am îndreptat cu adevărat atenția către educație. Nu am văzut până acum eforturi colosale depuse de cei responsabili să creeze un sistem educațional viabil și care să nu fie schimbat în mandatul unui alt ministru. Clasica reformă la reformă.
Este nevoie de foarte multă raţiune şi tact. Sistemul educaţional trebuie construit în Romania cu resursele de aici şi nu pe modelul unui alt stat european. Iar dacă adoptăm modelul altui stat trebuie să îl adaptăm spaţiului în care trăim.
Avem nevoie de o ultimă reformă a educației. O ultimă reformă în urma căreia școala românească să producă tineri bine pregătiți, care să poată aplica în viața cotidiană ceea ce au învățat în cursul anilor școlari și care să contribuie la creșterea bugetului de stat, a bunăstării țării în care cu toții trăim.