ISU Oltenia: Percepţia statutului de voluntar pentru situaţii de urgenţă de către comunitate

            Voluntariatul este o activitate desfăşurată de bunăvoie, în urma unei alegeri şi pe baza unei motivaţii individuale, care nu urmăreşte câştigul financiar, fiind de multe ori desfăşurată prin intermediul unei organizaţii nonprofit sau în cadrul unei iniţiative comunitare, dar şi informal, direct în beneficiul altor persoane sau al comunităţii, cum ar fi spre exemplu voluntariatul în cadrul unui serviciu voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Voluntariatul are un impact pozitiv atât asupra persoanei care se implică voluntar, dezvoltând competenţe sociale şi abilităţi practice, cât şi asupra comunităţii şi societăţii în ansamblu, fiind o sursă de multiplicare a reţelelor sociale bazate pe cooperare şi încredere reciprocă.

Voluntariatul este un aspect social relevant pentru politicile publice la toate nivelurile (european, naţional, regional şi local) şi pentru cooperarea internaţională şi ajutorul umanitar.

Voluntariatul trebuie tratat ca o resursă care aduce valoare adăugată şi beneficii la nivel individual şi social. Voluntariatul nu trebuie văzut aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, ca un înlocuitor al muncii plătite sau ca o alternativă mai ieftină a acesteia, şi nici ca un substitut al responsabilităţii statului de a asigura drepturile economice, sociale şi culturale ale cetăţenilor săi. Voluntariatul are o valoare intrinsecă ce rezultă din capacitatea sa de a crea capital social şi uman, din valenţele sale de dezvoltator de competenţe sociale şi practice şi din abilitatea sa de a pune în practică valorile europene de toleranţă, diversitate, solidaritate şi cetăţenie activă.

Conştientizarea cât mai extinsă a publicului larg cu privire la valoarea voluntariatului pentru comunitatea locală, cu privire la beneficiile la nivel individual ale celor care se implică voluntar şi cu privire la potenţialul voluntariatului ca formă de responsabilitate socială care poate fi asumată, în această formă, atât la nivel individual cât şi la nivel instituţional, este un aspect care necesită îmbunătăţire, iar rolul mass-mediei trebuie să devină mai activ.

Recunoaşterea corespunzătoare a valorii voluntariatului trebuie să devină o prioritate pentru România care trebuie să dezvolte sisteme de recunoaştere a competenţelor dobândite prin activităţi de voluntariat acceptate de sectorul neguvernamental, de sistemul formal de învăţământ şi de piaţa angajatorilor privaţi şi să exploateze la maxim potenţialul voluntariatului ca formă de învăţare pe tot parcursul vieţii şi îmbătrânire activă.

Voluntariatul, înţeles ca activitate neobligatorie şi neremunerată efectuată din proprie iniţiativă în interesul comunităţii, nu are ca scop primordial dezvoltarea personală sau dezvoltarea unor abilităţi specifice. Aceasta apare însă intrinsec şi reprezintă o valoare adăugată a implicării în activităţi de voluntariat care merită explorată şi exploatată, ca mijloc de sporire a gradului de recunoaştere a valorii voluntariatului la nivel individual şi comunitar. Conştientizarea, validarea şi recunoaşterea competenţelor dobândite prin voluntariat poate duce la: creşterea angajabilităţii datorită transferabilităţii pe piaţa muncii, integrarea unui număr crescut de persoane în procesul învăţare pe parcursul întregii vieţii sau cultivarea unor abilităţi sociale precum lucru în echipă, implicare civică, includere socială, toleranţă, stimă de sine, respect pentru diversitate etc.

În ceea ce priveşte voluntariatul în situaţii de urgenţă comunităţile au o percepţie de cele mai multe ori distorsionată, care este percepută în funcţie de:

  • situaţia de a solicita şi primi ajutor în care se află cetăţenii la un moment dat, situaţie în care se apreciază acest statut şi implicarea voluntară;
  • situaţia de a nu fi afectat în nici un fel, precum şi faptul că nu se conştientizează că oricine se poate afla într-o situaţie dificilă care necesită la un moment dat ajutor de urgenţă;
  • felul cum este explicată implicarea în situaţii de urgenţă ca voluntari, de către cel care recrutează şi selectează personal pentru serviciul voluntar;
  • faptul că activitatea de voluntariat nu aduce beneficii pentru comunitate, omiţându-se faptul că puţine comunităţi îşi pot permite menţinerea unor structuri de intervenţie active în permanenţă şi care costă foarte mult, în detrimentul unor structuri de voluntariat şi care sunt mai uşor de suportat ca şi costuri;
  • timpul liber dedicat acestei activităţi, care de cele mai multe ori nu este prea mare, dar care nu este un lucru cunoscut pentru multe persoane;
  • recunoaşterea rolului şi locului voluntarului în cadrul comunităţii;
  • percepţia greşită că voluntarii au doar obligaţii, fără a beneficia de nici un drept;
  • faptul că unele consilii locale nu sunt pregătite pentru implicarea voluntarilor;
  • proasta înţelegere a unor activităţi ca: recrutarea, selecţia, orientarea, instruirea, supervizarea, motivarea şi recunoaşterea meritelor voluntarilor, asigurarea bunei relaţii între voluntari şi personalul angajat;
  • lipsa evaluării programelor şi a voluntarilor;
  • alocarea, de către consiliul local, a tuturor drepturilor pentru voluntari, dar fără ca voluntarii  să fie obligaţi să–şi onoreze toate obligaţiile contractuale.

Spre exemplu atunci când anumiţi membri ai unei comunităţi sunt afectaţi de un eveniment nedorit, în speţă un incendiu, un cutremur, ori o inundaţie, toţi acei membri ai comunităţii se bucură de orice ajutor venit din partea semenilor, apreciază statutul de voluntar în cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg din acest statut, însă atunci când aceeaşi membri, ai aceleiaşi comunităţi, nu sunt afectaţi de nici un eveniment, mulţi dintre ei uită să se mai implice şi să – şi ofere sprijinul comunităţii, invocând diferite pretexte.

Cu toate că există o serie de modele de recunoaştere a competenţelor dobândite prin voluntariat, voluntarii români care beneficiază de un sistem de recunoaştere a competenţelor reprezintă doar o minoritate. În acelaşi timp, majoritatea organizaţiilor care lucrează cu voluntari dispun de expertiză şi resurse umane şi logistice foarte limitate pentru a dezvolta şi susţine pe termen lung un sistem propriu de recunoaştere a competenţelor dobândite prin voluntariat. În majoritatea covârşitoare a cazurilor este recunoscut şi certificat timpul petrecut ca voluntar într-o organizaţie sau proiect şi nu competenţele dobândite în cadrul acestor activităţi pe durata implicării voluntare.

În plus, valoarea certificărilor la nivel de organizaţie sau autoritate publică are o recunoaştere limitată pe piaţa muncii, în lipsa unui sistem unitar, standardizat şi recunoscut de certificare.

Un sistem unitar, standardizat şi recunoscut de certificare a competenţelor dobândite prin voluntariat aduce beneficii pentru o serie de factori interesaţi:

  • Pentru voluntari:

–          dezvoltarea personală prin completarea educaţiei formale şi informale;

–          creşterea angajabilităţii prin dezvoltarea şi certificarea de competenţe transferabile pe piaţă muncii;

–          creşterea calităţii activităţii de voluntariat datorită parcurgerii paşilor procesului de certificare a competenţelor;

  • Pentru organizaţiile care lucrează cu voluntari:

–          motivarea voluntarilor şi atragerea de noi voluntari;

–          profesionalizarea modului de lucru cu voluntarii;

–          colectarea de date statistice cu privire la implicarea şi calitatea activităţilor de voluntariat din carul organizaţiei;

  • Pentru angajatori:

–          oferirea unei alternative motivante şi eficiente pentru formarea profesională, cu efecte pozitive la nivelul imaginii angajatorului în comunitate;

–          creşterea gradul de motivare şi loialitate al angajaţilor faţă de un angajator care oferă oportunităţi de dezvoltare personală şi profesională şi manifestă responsabilitate faţă de comunitate;

–          creşterea calităţii angajaţilor aflaţi la începutul carierei care au un grad crescut de abilităţi şi experienţă practică la intrarea pe piaţa muncii.

Implementarea unui sistem de recunoaştere a competenţelor dobândite prin voluntariat prezintă şi o serie de provocări de care trebuie să ţinem cont în demersul de dezvoltare şi implementare a unui astfel de sistem. Implementarea unui astfel de sistem poate transforma voluntariatul într-un instrument exclusiv destinat dezvoltării de competenţe şi de rezolvare a problemelor muncii, provocarea majoră fiind aceea de a păstra valoarea unică a voluntariatului ca formă de implicare cu beneficii tangibile pentru comunitate şi persoanele aflate în nevoie.

Implementarea sistemului trebuie să fie suficient de flexibilă şi cursivă pentru a nu bloca o parte importantă din resursa umană suficient de limitată a organizaţiilor care lucrează cu voluntari pentru implementarea sa şi nu trebuie să devină singura formă de recunoaştere a activităţii de voluntariat, certificarea competenţelor fiind o opţiune a unor voluntari şi nu o obligaţie pentru toţi voluntarii. În plus, sistemul trebuie implementat cu responsabilitate pentru a evita abuzurile sau emiterea de certificate fără acoperire în realitate, situaţie care ar invalida nu doar toate certificatele similare emise, ci şi întregul sistem şi credibilitate a voluntarilor şi organizaţiilor care lucrează cu voluntari.

Recunoaşterea competenţelor dobândite prin voluntariat se va realiza la cererea voluntarilor care doresc acest lucru pe baza unui sistem flexibil şi funcţional de recunoaştere a învăţării şi competenţelor dobândite prin voluntariat, care să asigure recunoaşterea valenţelor educative ale voluntariatului şi valoarea sa pentru dezvoltarea personală, care să fie recunoscut de către toţi factorii interesaţi, să fie compatibil cu Cadrul European al Calificărilor şi cu sistemul formal de dezvoltare de competenţe şi care să contribuie la creşterea angajabilităţii voluntarilor şi facilitarea accesului pe piaţa muncii a tinerilor. Realizarea acestei viziuni se bazează pe aşteptarea că până în anul 2020 voluntariatul va deveni o experienţă de viaţă cotidiană pentru majoritatea românilor, va fi fundamentat pe politici publice coerente de recunoaştere a valorii şi susţinere a dezvoltării constante şi sustenabile a mişcării de voluntariat, va fi promovat şi susţinut de o infrastructură funcţională şi bazată pe principii de profesionalism la nivelul actorilor implicaţi în lucrul cu voluntarii şi va fi reflectat în mod constant şi valid în statisticile naţionale.

 

        BIROUL DE PRESĂ din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă

”Oltenia” DOLJ