Geoană: Băsescu, cel mai bun agent electoral al lui Victor Ponta. “Dragă Stolo” nu mai merge în 2014

usl 1 Geoană: Băsescu, cel mai bun agent electoral al lui Victor Ponta. “Dragă Stolo” nu mai merge în 2014 poze

 

Încet și sigur, ne îndreptăm spre ultima turnantă a pre-campaniei prezidențiale. După ritualul de sacrificare a lui Cristian Diaconescu pe altarul Elenei Udrea și anunțul lui Crin Antonescu că nu îl susține pe Klaus Iohannis, lucrurile se îndreaptă către un succes clar al candidatului PSD. Traian Băsescu, în contemplarea oedipiană a locului său în istorie, lovește în tot ce mișcă pe partea dreaptă a sceptrului politic, devenind, probabil involuntar, cel mai bun agent electoral al lui Victor Ponta.

 

Unii au considerat că refacerea Alianței D.A., deghizată sub forma fuziunii PNL-PDL, poate reproduce în 2014 scenariul victoriei lui Traian Băsescu în 2004 și că rocada Iohannis – Antonescu va avea un efect catalitic, similar lacrimogenului, dar eficientului, “dragă Stolo”. Numai că “iarna nu-i ca vara”, iar 2014 nu este 2004, iar noul președinte al României va fi cel susținut de Stânga și centrul politic.

 

De ce?

 

În primul rând, pentru că așa-zisa Dreaptă, convulsivă și incoerentă, nu poate să câștige în actualele condiții. Spasmofilia din toate partidele, canibalizarea reciprocă și lipsa de statură prezidențială a pleiadei de candidați conduce la lipsa de credibilitate și tracțiune electorală a fiecăruia și a tuturor. Dacă vor reuși să intre în turul II, o vor face cu un scor modest, imposibil de surmontat în condițiile atacurilor reciproce și a unei stări de demobilizare și defetism care se insinuează în rândurile proprii pe zi ce trece. Strigătul de luptă al campaniilor precedente – “Nu dați toată puterea PSD” – sau reactivarea temerilor față de “partidul-stat” nu vor mai fi suficiente să aducă cele 3 milioane de voturi care lipsesc. În afară de contrastarea față de adversar, mai este nevoie de ceva. De un candidat capabil să inspire, să mobilizeze, să facă diferența. Spre desosebire de 2004, oferta din acest an este “moartea pasiunii”.

 

În al doilea rând, nu merită să câștige. Nici un candidat al așa-zisei Drepte nu are macăr o schiță de proiect prezidențial și de viziune pentru țară. Demonizarea PSD și a lui Victor Ponta nu pot fi un substitut pentru absența unei viziuni de societate. Într-un moment de răscruce pe care istoria zbuciumată a regiunii și a lumii ne-o readuce cu violență, nevoia unui Președinte capabil să depășească sectarismele politicului românesc și să adune societatea în jurul unui Nou Proiect Național nu mai reprezintă un lux, ci o pură necesitate. Nu de provinciali stingheri, ci de lideri naționali cu statura internațională are nevoie astăzi România.

 

Fără o politică externă și de securitate robuste și fără fisură, fără o noua politică economică, fără o luptă necruțătoare împotriva corupției și a cauzelor acesteia, fără declanșarea unui adevărat război împotriva sărăciei și nedreptăților din societate, România va continua să fie vulnerabilă. Semnul înzdrăvenirii naționale trebuie să vină de la un Președinte la înălțimea vremurilor, nu calificat la masa verde a sondajelor interne, nu lansat sau retras la un simplu telefon de la Cotroceni.

 

Mai mult, de ultimul lucru de care are nevoie România este o nouă coabitare sau începutul unui nou ciclu politic de luptă de putere între președinte și premier. Nu ne-a fost de ajuns războiul Băsescu-Tăriceanu, care ne-a costat anii de pregătire a aderării la UE, sau cel actual între Băsescu și Ponta? De un adevărat tandem președinte-premier are nevoie astăzi România, capabil să lucreze sincronizat și cu o corectă diviziune a muncii pe marile dosare, șantiere și crize ale transformărilor interne și externe. PSD a primit în 2012 un mandat popular să guverneze până în 2016. Modul în care Traian Băsescu și-a format majorități încurajând traseismul trebuie să înceteze. Dacă doresc să guverneze, nu au decât să câștige alegerile din 2016.

 

Și din motive de echilibru democratic mai larg, așa-zisa Dreaptă nu trebuie să câștige. După 10 ani de băsism ca politică de stat, aerul trebuie ventilat, iar alternanța devine o adevarată măsură de igienă democratică. Dogmatismul ideologic, austeritatea și darwinismul social duse la nivel de politică de stat, lipsa de dialog în societate, discreditarea și distrugerea adversarilor, împingerea Constituției dincolo de limitele de rezistență ale sistemului democratic și așa fragil trebuie să facă locul unui adevărat nou început. România are nevoie de o autentică schimbare până la capăt și nu de o cosmetizare a aceluiași regim.

 

Și dacă așa-zisa Dreaptă nu poate, nu merită și nu trebuie să câștige înseamnă că, prin eliminare, centrul-stangâ trebuie să câștige “by default”? Nu, și aici e încă multă treabă de făcut, însă există o fundație mai solidă. Pașii tactici de pregătire ai campaniei au fost făcuți inteligent și cu răbdare. PSD, în pofida loviturilor primite, rămâne un partid robust și capabil să strângă rândurile la greu. El dispune atât de resursa umană pentru o echipă performantă, dar și de capacitatea de a asigura atât de necesarele “checks and balances” împotriva oricăror tentații de subordonare față de oricare dintre Palate. Obediența dusă până la pierderea identității și a respectului de sine cum a fost cazul în relația Băsescu-Boc-PDL este pur și simplu imposibilă la PSD.


Învățând din lucrurile bune și mai putin bune ale guvernării, ieșind din logica campaniei negative și propunând națiunii un Proiect de Țară complet și credibil, continuând fără ezitare lupta împotriva cauzelor și efectelor corupției, garantând predicitibilitate și robustețe în alianțele și politica noastră externă și de securitate, asigurând adevărata intrare a României în Europa, venind cu o echipă capabilă să inspire încredere, competență și integritate, în decembrie vom putea închide definitiv un deceniu care a început cu mari promisiuni și care se sfârșește într-o imensă dezamăgire. Trebuie să începem un nou capitol al devenirii noastre ca națiune demnă, respectată, prosperă și încrezătoare.