Editorial / Gabriela Popescu: Nu vă panicaţi, pentr-o lumânare!

Poza Gabriela Popescu Editorial / Gabriela Popescu: Nu vă panicaţi, pentr o lumânare! poze

În ultimele zile, comentariile despre lumânări au bătut recordul. Toată lumea a intrat în alertă, la gândul că ar fi obligată să cumpere lumânări. Cu jumate de leu bucata. Pe oameni i-a apucat teroarea că vor falimenta, dacă vor aprinde o lumânare din biserică. Aşa au auzit ei. Nu vă panicaţi, nimeni nu vă obligă la nimic. Şi de acum puteţi să ţineţi jumatea de leu în buzunar.

Valuri de analize despre lumânări ca-n ultimele zile nici că am mai apucat. Telefoane peste telefoane, în care, şi rude, şi prieteni mă întreabă dacă e adevărat că vor fi obligaţi să cumpere nu’ş câte lumânări, pe an. Alertă că pentru tsunami. Le spun, fiecăruia în parte, să stea liniştiţi şi să meargă în continuare la biserică, nu vor fi traşi de mânecă la pangar, să lase bani la lumânări. Nici nu li se va trage criza de buget de la lumânări. Au răsuflat uşuraţi, fiecare. Parcă le-a venit inima la loc. M-am închinat şi eu. De mirare.

Eu, da, aprind lumânări în biserică, de când mă ştiu. Şi da, cumpărate chiar din biserică. Am văzut expuse şi în piaţă, dar nu m-a îndemnat inima să iau, niciodată. Nu că mi-ar fi fost interzis. Pur şi simplu, nu am simţit.

Dacă ar fi să adun lumânările pe care, într-o lună, le închin celor dragi, în viaţă sau plecaţi de lângă noi, pierd numărul. Aprind una pentru frate, una pentru mama, pentru tata, pentru mătuşa, care-a murit anul trecut, nu pot să nu mă gândesc la bunul meu prieten care s-a dus, şi el, luna trecută, înecat prin Bulgaria. Aprind una şi pentru mine, să fiu sănătoasă, şi pentru bunica, chiar dacă n-am mai apucat-o, căci s-a stins ’nainte de-a veni pe lume eu. Îmi trec prin minte toţi. Uneori pare că exagerez. Niciodată nu m-am gândit însă că sărăcesc, pentru cei 0’5 lei pe care i-am plătit, rugându-mă ca mama să rămână sănătoasă, sau pentru aceeaşi sumă pe care-am dat-o, la fel rugându-mă ca prietenului meu care s-a stins la vârsta la care trebuia să se însoare să-i fie bine, acolo unde e.

Nu vă obligă nimeni să vă rugaţi pentru ai voştri, cum nimeni nu vă ţine calea să mergeţi la biserică. Nu vă va închide nimeni uşa la biserică, dacă nu cumpăraţi lumânări, cum nimeni nu vă cere să vă gândiţi la morţii voştri, sau la cei rămaşi în viaţă.