Editorial / Gabriela Popescu: Cum scăpăm de bancuri cu olteni

Poza Gabriela Popescu Editorial / Gabriela Popescu: Cum scăpăm de bancuri cu olteni poze

Ideea ca oraşul meu să devină capitală culturală europeană îmi surâde teribil. Nu pentru prestigiu. Ci pentru că, în imaginaţia-mi bogată, deja văd cenaclurile literare cum ne scot afară din casă, simpozioanele care îi iau pe studenţi din baruri, tot mai dese, spectacole de teatru apetisante, pentru care să lăsăm somnul de frumuseţe, odată cu găinile.
Nu m-am mândrit deloc cu Craiova ultimilor ani. Uneori, mi-a venit să o iau razna şi să o las în urmă. Îmi devenea insipidă. Aceeaşi. Schimbată doar iarna, o dată cu luminiţele de Crăciun, sau de Zilele Municipiului, când devenea, subit, de interes. Pentru artişti. Şi pentru televiziuni. În rest, mi-a adus a fandoseală. Prea multă.

În Moldova, nu de puţine ori, oltenii sunt motiv de băşcălie. Bancuri despre inteligenţa, cu ghilimele, a oltenilor, despre blondele care nu gândesc cu capul sau despre imnul oltenilor, maneaua, sunt subiecte de delectare pentru moldoveni. Am trăit printre ei. Şi i-am iubit aşa cum sunt, cu glumele lor, cum că „oltenii «este» deştepţi”. Le-am admirat dintotdeauna puterea de a râde, oricât de greu le-ar fi, plăcerea de a sta cu orele prin biblioteci, hrăniţi cu câte un covrig uscat, de a lăsa plimbările romantice de seară pentru un spectacol de teatru, de calitate, de a asculta prelegeri despre unirea Basarabiei cu România, în loc să privească telenovele, mereu cu happy end. I-am apreciat pe studenţi pentru răbdarea de a citi teancuri de cărţi doar ca să poată lua o notă de trecere la examen, pe părinţi, pentru că vindeau la colţ de stradă brânză în burduf, ca odraslele lor să termine o facultate bună, pe bătrâni că, şi la vârsta pensionării, citeau din Eminescu. Că, în loc de bârfe, răsfoiau pagini de literatură. Atât cât mai puteau citi. Unii compuneau şi poezii. Superbe.

De ceva vreme, oamenii de cultură din Craiova, alături de cei care conduc oraşul, au demarat proiectul prin care Cetatea Băniei să devină Capitală Culturală Europeană. Deja s-au mobilizat pentru derularea actiunilor care să propulseze oraşul nostru în fruntea oraşelor culturale. Ideea îmi surâde teribil. Nu pentru brand. Ci pentru starea de facto. Mă cuprinde euforia doar la gândul că, atunci când o să merg pe stradă, o să-mi ia ochii afişele care anunţă evenimente culturale, că seara, în loc să stau cocoţată pe pat, cu Facebook-ul în faţă, o să îmi iau prietenii de pe reţelele de socializare direct la teatru, la un spectacol bun, că, în loc să-i văd pe vitezomanii de bani gata turându-şi bolizii pe Calea Bucureşti, o să-i admir în sala Filarmonicii Oltenia, cu papion la gât. Că, în loc de invitaţie la club, o să fiu cucerită cu o poezie şi că, de ziua mea, o să primesc o carte în loc de ruj.

Îmi doresc să le pot demonstra şi prietenilor mei din Moldova că nu maneaua ne-a consacrat şi că oltenii chiar gândesc cu capul.