DSP Dolj: ZIUA MONDIALĂ A APEI 22.03.2014

Începând cu anul 1993, Ziua Mondială a Apei reînnoieşte la fiecare 22 martie pledoaria pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă dulce.

Tema Zilei Mondiale a Apei 2014 „Apa şi energia: interdependenţe fundamentale” îndeamnă către o mai strânsă cooperare între ministerele şi sectoarele interesate, vizând cuplarea cerinţelor crescânde de energie cu gestiunea durabilă a resurselor de apă,în cadrul unei economii ecologice.

Interdependenţa apă-energie are multiple aspecte. Producţia de energie poate afecta calitatea apei, dar energia este esenţială în alimentarea cu apă a populaţiei (tratarea apei) şi reducerea poluării prin epurarea apelor uzate. Puterea hidro joacă un rol important şi stabil în furnizarea de cantităţi mari şi sigure de energie „verde”.

Obiectivele globale ale Zilei Mondiale a Apei 2014privesc:

  • Sensibilizarea publică în privinţa conexiunilor dintre apă şi energie;

  • Identificarea factorilor cheie naţionali ce arbitrează interdependenţa apă-energie şi mobilizarea lor în optimizarea acestei relaţii;

  • Stimularea politicilor privind dezvoltarea capacităţilor prin care sistemul ONU, în special UN-Water şi UN-Energy, poate ajuta lumea a treia.

Obiective naţionale ale Zilei Mondiale a Apei 2014se referă la:

  • Sensibilizarea decidenţilor regionali şi locali în privinţa conexiunilor dintre apă şi energie;

  • Mobilizarea factorilor locali ce arbitrează interdependenţa dintre apă şi energie în optimizarea acestei relaţii;

  • Conştientizarea publicului larg, începând cu tineretul şcolar şi universitar, în privinţa gospodăririi economicoase a apei şi energiei : „Apă şi energie pentru generaţiile viitoare”

Pe plan global 90% din producerea energiei electrice depinde de apă. Până în 2035, potenţialul de creştere a captărilor de apă pentru producţia de energie este estimat la circa 20%, în timp ce necesarul de consum ar spori cu 85%. Se dezvoltă un risc de conflict pe tema resurselor de apă între producătorii de energie, alţi consumatori de apă şi activiştii de mediu.

Energia termică stă în spatele a circa 80% din producţia mondială de energie electrică şi atrage jumătate din totalul captărilor de apă din statele dezvoltate. Puterea „curată” hidro încă răspunde din fericire de circa 15% din producţia globală de energie electrică. În perspectivă, extragerea neconvenţională de gaz/petrol/gudron de şist prin fracturare hidraulică, cu tot raportul litri apă/KWh energie mai bun decât în producţia convenţională de petrol/gaze, va asocia consumuri foarte mari de apă.

În Europa 2010 puterea hidro a furnizat 16% din energia electrică totală şi 67% din totalul energiei electrice din surse regenerabile.

În România, în condiţiile scăderii cererii în industrie şi ale reducerii consumului pe cap de locuitor în legătură cu sporirea costului/m3 în ultimii ani, volumul de apă furnizat industriei (incluzând energia), agriculturii şi populaţiei este în medie suficient. Cu toate acestea, în rural, alimentarea cu apă este uneori discontinuă din cauza lipsei de fonduri pentru creşterea capacităţii de pompare. Însfarşit, operatorul regional dispune adesea de resurse limitate pentru supravegherea exigenţelor de mediu privind apele uzate.

Ierarhizarea recentă a surselor de producere a energiei electrice în ţara noastră era următoarea: cărbune circa 38%, gaze -21%, hidro – 22,5%,nucleară – 17,5%, eoliană – 1%.

Dintre ele energia nucleară şi energia pe cărbune implică consumuri considerabile de apă; gazele naturale convenţionale şi puterea eoliană fiind singurele economicoase faţă de apă.

Purtător de cuvânt

Dr. Ştefan Popescu