DSP Dolj: Apa înseamnă viaţă!

 

A XXI-a celebrare a Zilei Mondiale a Apei instituită de Adunarea Generală ONU în 1993 are drept tema în anul 2013 „Colaborarea pentru apă pe plan global – un imperativ de stringentă actualitate” şi slogan “Apa înseamnă viaţă. Să o preţuim şi să o gestionăm în mod responsabil, ÎMPREUNĂ”.
Scopul acestei zile este sensibilizarea naţiunilor în privinţa colaborării internaţionale pentru apă iar drept coordonatoare a Anului Internaţional de Cooperare în privinţa Apei 2013 a fost desemnat UNESCO – organizaţie cu profil multidisciplinar îmbinând ştiinţele naturale şi sociale, educaţia, cultura şi comunicarea.
Estimările cele mai recente (date comunicate de ţări în intervalul 1985 – 2010) ale resurselor anuale totale (regenerabile) de apă dulce, se plasează pe o scară între nivelul critic 0 – 50 Km3(în cea mai mare parte din nordul şi centrul Africii, Peninsula Arabică, Ţările Baltice) şi cel maxim de 5.000 – 10.000 Km3 (Brazilia). În România resursele regenerabile de apă sunt clasate la un nivel de mijloc (201 – 500 Km3/an).
În privinţa resurselor anuale totale de apă regenerabile per capita (calculate cu date din 2009 privind populaţia), acestea se plasează pe o scară între nivelul critic 7 – 500 m3 (Algeria, Tunisia, Peninsula Arabică) şi cel maxim > 20.000 m3 (Canada, America de Sud, Rusia, Australia, o parte din Scandinavia). România se plasează la nivelul mediu-superior cu 5.000 -10.000 m3/an/locuitor.
Deficitul fizic de apă este prezent în zonele deşertice din sud-vestul SUA şi nordul Africii, Peninsula Arabică, nordul Chinei, sud-estul Australiei; deficit relativ înregistrează sudul Africii, Orientul mijlociu şi apropiat, dar şi Ucraina. Deficit economic de apă (rezerve existente dar nevalorificate) este înregistrat de cea mai mare parte a Africii, Peru, nordul Indiei şi Indochina.
România, ca şi cea mai mare parte a Americilor şi a Europei, nu înregistrează deficit fizic de apă.
Cantitatea de apă potabilă disponibilă anual/locuitor se găsea în 2007 între un nivel minim 0 – 1000 m3 (nordul Africii şi Peninsula Arabică) şi unul maxim 70.000 – 680.000 m3 (Canada, America de sud, Scandinavia, Rusia, Australia şi Noua Zeelandă). România este clasată pe nivelul mediu-superior, cu 6.000 – 15.000 m3/an/locuitor.
Perspectiva globală privind disponibilitatea apei/locuitor în 2050 prevede situaţii critice în nord-estul Argentinei, America Centrală, nordul Africii şi unele zone din Orientul Mijlociu şi apropiat. Volumul de apă prevăzut ca disponibil în 2050 se încadrează între nivelul critic de 0,5 milioane litri/an/locuitor în nordul şi nord-estul Africii, Peninsula Arabică şi nordul Chinei şi nivelul maximal de peste 1,7 milioane litri/an/locuitor în cea mai mare parte a Americilor, Rusia, vestul şi sudul Europei, centrul Africii, Australia, dar şi România; alte ţări din centrul şi estul Europei se găsesc în clasa intermediară 1–1,7 milioane litri/ an/locuitor .
OMS estimează că aproximativ 6% din povara globală a bolilor sunt asociate cu deficitul în cantitatea şi calitatea apei, între care Sistemul de supraveghere a bolilor transmisibile (CISID) listează: campilobacterioza, hepatita virală A, Giardioza, Shigelloza , BDA enterohemoragica , Legioneloza, holera. Boala diareica acută este componenta principală provocând anual 1,7 milioane de decese (aproximativ 70% din total)
Apa de calitate, sanitaţia corespunzătoare precum şi respectarea regululor elementare de igienă prezintă un potenţial de reducere a bolilor diareice de 15-30%, repercutând favorabil şi asupra altor boli.
În ultimele decenii accesul la aprovizionarea cu apă şi canalizare a crescut, antrenând în perioada 1995 -2005 o scădere cu 80% a bolii diareice la populaţia infantilă. Cu toate acestea, mai mult de 50% din populaţia rurală din ţarile estului Europei încă trăieşte în case neconectate la o sursă publică de alimentare cu apă potabilă.

Situaţia din România
O fracţiune semnificativă din resursele totale de apă dulce ale României (estimate la circa 212 Km3/an) se păstrează în lacurile de acumulare naturale şi cele antropice (artificiale). Conform ultimelor estimări, principalele lacuri naturale acumulau un total de 1844 mil. m3 de apă, în timp ce lacurile antropice înregistrau un volum de 7611 mil. m3 apă, ceea ce conduce la un total de 10 km3 apă stocată [6].
În ultimele decenii cerinţele de apă au scăzut considerabil, de la 20,5 mld. m3 (1990), la 8,45 mld. m3 (2010). Pentru anul 2011, volumul de apă solicitat de agenţii economici a fost de 7,7 mld m3 de apă, în scădere faţă de anul anterior şi de aproape trei ori mai mic decât cel înregistrat la nivelul anului 1990. Defalcată pe categorii, cerinţa totală de apă pentru anul 2011 s-a prezentat astfel: 5,16 mld m3 (67,02%) pentru industrie, 1,32 mld m3 (17,14%) pentru agricultură şi 1,22 mld m3 (15,8%) pentru populaţie .
În context internaţional România se găseşte într-o situaţie relativ favorabilă, cu resurse regenerabile de nivel mijlociu pe plan mondial, deficit fizic redus în context european şi fără perspectiva epuizării rezervelor la orizontul 2050.
Sistemul naţional de monitorizare a a surselor de apa cuprinde două tipuri de monitorizare, conform cerinţelor Legii 310/2004 de modificare şi completare a Legii Apelor 107/1996 conform prevederilor Directivei Cadru 60/2000/CEE şi a directivelor următoare în domeniul apei: Decizia 2455/2001/CE, precum şi Directivele 2008/32/CE, 2008/105/CE şi 2009/31/CE. Primul tip de monitorizare are rolul de a evalua starea tuturor corpurilor de apă din cadrul bazinelor hidrografice; al doilea tip (monitorizare operaţională integrată), se referă la corpurile de apă sub incidenţa riscului de a nu îndeplini obiectivele standard de calitate .
În ultimii ani alinierea legislaţiei interne la ultimele reglementări UE în domeniul apei s-a realizat prin OUG 71/2010 şi Legea 6/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin care transpune Directiva Cadru privind strategia pentru mediul marin (2008/56/CE) precum şi prin Hotărârea de Guvern nr. 846 din 11.08.2010 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung care transpune Directiva 2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscului la inundaţii [9].

Supravegherea calităţii apei potabile în judeţul Dolj

Supravegherea calităţii apei potabile din judeţul nostru s-a realizat, în anul 2012, printr-o serie de acţiuni, după cum urmează:
a) S-au recoltat probe de apă potabilă în mediul urban, realizându-se un număr de 3393 determinări fizico- chimice şi 1631 determinări microbiologice
b) S-au recoltat probe de apă potabilă în mediul rural, realizându-se un număr de 1068 determinări fizico- chimice şi 421 determinări microbiologice.
c) Recoltarea de probe de apă din surse proprii, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, precum şi din sursele proprii din care se aprovizionează sugarii şi femeile gravide, s-a concretizat într-un număr de 366 determinări microbiologice şi 609 probe pentru determinări fizico-chimice.
În anul 2012 nu s-au înregistrat pe raza judeţului Dolj cazuri de methemoglobinemie acută infantilă, generată de apa de fântână. Medicii de familie au obligaţia ca, începând cu luna a 7-a, a 8-a de sarcină, după identificarea sursei de apă pentru fiecare sugar în parte, să recolteze probe de apă care se prelucrează gratuit, la Laboratorul DSP din Craiova, str.Brestei, nr.6. În cazul în care apa provenită din sursele proprii nu corespunde normelor de potabilitate, se interzice utilizarea respectivelor surse, cu recomandarea consumării apei din altă sursă- corespunzătoare- sau a folosirii apei plate din comerţ.
Spitalele din judeţ raportează trimestrial numărul de cazuri de methemoglobinemie acută infantilă, provocată de apa de fântână.
d Recoltarea de probe pentru verificarea calităţii apei distribuite în unităţile spitaliceşti din judeţul Dolj, 71 de probe cu :
– determinări fizico- chimice = 701
– determinări microbiologice = 335
Aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei prin sisteme centralizate de distribuţie se realizează astfel:

1. Prin staţii de apă autorizate sanitar în următoarele localităţi:Craiova, Filiaşi, Băileşti, Calafat, Bechet, Călăraşi, Apele Vii, Breasta, Dăbuleni, Bistreţ- satul Bistreţul Nou, Braloştiţa, Bârca, Celaru, Caraula, Castranova, Cârcea, Coşoveni, Desa, Drăgoteşti, Galicea Mare, Giubega, Greceşti, Gighera, Ghindeni, Izvarna, Maglavit, Perişor, Pleniţa, Rast- satul Rastul Nou, Robăneşti, Vîrvoru de Jos – 5 staţii, Urzicuţa.

2. În unele localităţi din judeţ, staţiile de distribuţie centralizată nu sunt autorizate sanitar şi furnizează apă, conform recomandărilor DSP, numai pentru operaţiuni gospodăreşti, cu obligaţia producătorului de a monta, la loc vizibil, plăcuţe avertizoare cu următorul enunţ: Apa nu este bună de băut. Astfel de localităţi sunt: Segarcea, Amărăştii de Jos, Argetoaia, Bistreţ- sat Bistreţ, Bucovăţ- satele Palilula şi Sărbătoarea, Catane, Coţofenii din Dos, Cetate, Cioroiaşi, Drănic- 3 staţii, Dioşti, Gherceşti, Goieşti, Izvoare, Işalniţa, Pieleşti, Leu, Moţăţei, Mischii, Murgaşi- 2 staţii, Malu-Mare- 2 staţii, Podari, Scaeşti, Secu- 2 staţii, Teslui, Ţuglui, Sadova.
Monitorizarea de audit a calităţii apei potabile se efectuează de către DSP Dolj, prin laboratorul propriu, constând în verificarea periodică a parametrilor de calitate ce trebuie îndepliniţi, prevăzuţi de Legea 458/2002, republicată, cu numărul de probe stabilit în funcţie de volumul de apă distribuit în mc/zi şi de numărul populaţiei rezidente deservite.
Monitorizarea de control a calităţii apei potabile trebuie efectuată de către producătorul de apă şi dă periodic informaţii despre calitatea organoleptică şi microbiologică a apei distribuite, despre eficienţa tehnologiilor de tratare, cu accent pe treapta de dezinfecţie, în scopul determinării parametrilor de potabilitate prevăzuţi prin Legea 458/2002, republicată, cu numărul de probe stabilit în funcţie de volumul de apă distribuit în mc/zi şi de numărul populaţiei rezidente deservite.
De menţionat, în judeţul nostru nu s-au înregistrat în anul 2012 epidemii hidrice.
De asemenea, conform metodologiei transmise de I.N.S.P.B., a fost realizată verificarea apei distribuite prin sisteme de aprovizionare care deservesc mai puţin de 5000 de persoane, pentru 2 comune, Cetate şi Moţăţei, cu trimiterea probelor la CRSP Timişoara şi Cluj, unde au fost efectuate determinări ale unor parametri care nu se lucrează la Laboratorul de diagnostic şi investigare în sănătate publică- microbiologie şi chimie sanitară al DSP Dolj.
În sezonul estival apele de îmbăiere au fost verificate şi nu s-au înregistrat cazuri de îmbolnăviri determinate de apa din ştranduri sau piscine.

Informarea a fost întocmită pe baza materialelor puse la dispoziţie de PromoSan-CRSP Bucureşti şi de Compartimentele de Evaluare a factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă şi Evaluare şi promovare a sănătăţii din cadrul DSP Dolj.

Purtător de cuvânt
Dr. Ştefan Popescu