Cristiana Anghel, declaraţie politică: Monitorul Oficial al României – stat în stat?!

fifor anghel Cristiana Anghel, declaraţie politică: Monitorul Oficial al României – stat în stat?! poze

Monitorul Oficial s-a pus stapan pe legislatia Romaniei. Si-a inregistrat „produsul” la OSIM si face plangeri pentru incalcarea drepturilor de autor impotriva celor care publica pe site-uri monitoarele oficiale.
Desi în art. 1 şi 19 din Legea 202/1998 rep. se prevede că: ,,Monitorul Oficial al României este publicaţia oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituţie, de prezenta lege şi de alte acte normative.”
Desi art. 1 alin 5 din Constituţie prevede că: ,,În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, iar art. 78 că: ,,Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.”, rezultand că aducerea la cunostinţa cetăţenilor a legilor şi a celorlalte acte normative reprezintă o obligaţie a statului în sensul respectării obligaţiei, astfel cum a fost asumată prin aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca legea să fie accesibilă şi previzibilă.
Desi cetatenii romani sunt obligati prin lege sa cunoasca legile care se emit, si sunt pedepsiti daca le incalca, legislatia Romaniei a carei publicare este asigurata de RA Monitorul Oficial, a devenit obiect de protectie al drepturilor de autor. Cum anume? Prin inregistrarea drepturilor asupra produsului „publicatia Monitorul Oficial” la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, pentru care s-a eliberat certificatul de inregistrare a marcii nr. 552220/2003.
In fapt, in practica, Monitorul Oficial asigura gratuit publicarea legilor pe ultimele 10 zile, dupa care, oricine doreste sa acceseze un Monitor Oficial cu vreun act normativ anume, trebuie sa plateasca pentru a-l obtine. Cei care lucreaza cu legile sunt nevoiti sa se aboneze la Monitorul Oficial. Numai ca acest produs, chiar daca Monitorul Oficial este o regie autonoma, este asigurat de institutiile statului prin procesul legislativ care obliga Parlamentul, Guvernul si orice institutie cu drept de a emite un act normativ sa trimita actul la Monitorul Oficial spre publicare, aceasta fiind conditia stabilita prin Constitutie ca un asemenea act oficial sa intre in vigoare.
Pe orice logica a bunului simt, data fiind existenta Monitorului Oficial ca instrument unic de publicare si atestare al autenticitatii unei legi si al momentului intrarii ei in vigoare (raportat la Constitutie), raportat la obligatia cetatenilor de a respecta legile emise de reprezentantii statului, rezulta ca accesul la Monitorul Oficial nu poate fi protejat in baza legii privind protectia drepturilor de autor si nici macar sa se pretinda bani pentru accesul la aceste legi.
Asta inseamna ca cine nu are bani, nu poate cunoaste legea, desi e obligat sa o stie si in acelasi timp poate fi tras la raspundere pentru incalcarea ei.
Dupa cum nu Monitorul Oficial e cel care creaza legile, ci doar le publica. Chiar daca Legea nr. 202/1998 privind organizarea regiei dispune la art. 3 ca „imaginea si formatul consacrate ale publicatiei Monitorul Oficial sunt protejate de lege”, aceasta prevedere apare in contradictie flagranta cu Constitutia si dreptul cetatenilor de a avea acces neingradit la legislatia tarii.

E clar ca lumina zilei că legea este o informaţie de interes public, care trebuie să fie accesibilă oricui şi că e datoria statului să depună toate eforturile necesare pentru cunoaşterea ei. Felul în care stau lucrurile acum nu mai poate continua.
În altă ordine de idei, în condiţiile în care Accesibilitatea legii priveşte, în principal, aducerea la cunoştinţă publică a acesteia, care se realizează prin publicarea actelor normative. Pentru ca o lege lato sensu să producă efecte juridice, trebuie să fie cunoscută de destinatarii săi; efectele legii se produc, prin urmare, după aducerea sa la cunostinţa publică şi după intrarea sa în vigoare. Într-o bogată jurisprudenţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe – Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, Rekvényi contra Ungariei, 1999, Rotaru împotriva României, 2000, Damman împotriva Elveţiei, 2005). Tot în acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat, de exemplu, prin Deciziile nr. 7/2002 şi nr. 568/200519.
Or, dacă s-ar susţine că folosirea gratuită a numerelor Monitorului Oficial al României – partea I, în format electronic, este contrară legii şi produce prejudiciu editorului acestuia, ar rezulta că legislaţia României nu este accesibilă, la ea având acces numai persoanele care sunt abonate, contra cost, la respectiva publicaţie.

Nimeni nu poate pretinde ca legislatia Romaniei ambalata in doua coloane si pusa sub denumirea “Monitorul Oficial” lipita de o sigla este protejata de lege.
1. Orice format ar avea o astfel de publicatie, in calitate de publicatie ORIGINARA si oficiala, acesta intra in domeniul public.
FORMATUL este intrat in domeniu public, cu atat mai mult cu cat este acelasi de 180 de ani. Nu au inventat nimic nou.
2. Textul de lege este deja platit. Costurile inglobate: salarii si indemnizatii de demnitari, guvernanti/consilieri, personal administrativ parlamentar/guvernamental, bugetele comisiilor parlamentare, bugetul si modul de finantare al M.Of insusi.
3. Textul de lege nu este BUN in sens patrimonial, inclusiv in sensul jurisprudentei CEDO. Produsele legislative de pe piata privata inglobeaza actualizari, doctrina si jurisprudenta integrata actului normativ – doar in acest mod aceste produse sunt bunuri protejate de drepturi de proprietate intelectuala. Cu alte cuvinte mai bine vindem mobila decat cherestea. M.Of este liber sa concureze cu aceste produse lansand un produs similar ingloband solutii proprii si inteligenta juridica si nu prin revanzarea unui text public deja platit (de mult ma intreb oare de ce nu au facut asta pentru ca au tot ce le trebuie si ar putea avea succes).
4. Statul nu poate ingradi cunoasterea legii solicitand respectarea ei. Obligatia pozitiva a persoanei de a respecta legea neputand invoca necunoasterea ei, genereaza obligatia pozitiva a statului de a facilita accesul la legislatie.
5. Textul de lege este public: este un produs al autoritatilor publice, este menit prin scopul sau sa ocroteasca interesele generale ale persoanelor, fiind aplicabil in raport cu data publicarii sau conform datei mentionata in act, este destinat publicitatii. Actele Parlamentului si Guvernului lato sensu nu pot fi revandute platitorilor de taxe si impozite; persoanele nu sunt consumatori de text legal sub sanctiunea aplicarii legii consumate/cumparate sau neconsumate/necumparate (na ca am comis-o).
6. Complexitatea si cantitatea reglementarilor, raportate la obligatia pozitivaerga omnes de respectare a legii, impune solutia unica a gratuitatii publicarii. Tot ne plac modelele de afara: Franta, Norvegia, Statele Unite, dreptul comunitar, CEDO, (poate si alte exemple) – gratuit si cu copy paste – este acelasi text, doar alta atitudine.
Dupa parerea mea, limitarea accesului la Monitorul Oficial al Romaniei chiar de catre Regia Autonoma Monitorul Oficial incalca principiul previzibilitatii legii si lipseste de caracter efectiv prezumtia cunoasterii legii.
Jurisprudenta CEDO este constanta in sensul ca “legea trebuie sa fie accesibila persoanei si previzibila” (Rotaru vs. Romania, Amann vs. Elvetia). Orice stat de drept se bazeaza pe prezumtia ca legile si publicatiile oficiale sunt cunoscute de catre destinatarii lor. Aceasta prezumtie nu poate exista cata vreme Monitorul Oficial, numar de numar, nu este accesibil gratuit. Posibilitatea reala a cunoasterii legilor a fost cercetata si de catre Curtea Constitutionala, in cuprinsul deciziei nr. 890/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 600/2008.

Prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 202/1998 (,,imaginea şi formatul, consacrate, ale publicaţiei Monitorul Oficial al României cuprinse în anexa la prezenta lege sunt protejate de lege”) nu se referă la drepturile de autor şi drepturi conexe ci, după cum menţionează însuşi articolul menţionat – imaginea şi formatul, consacrate, la protecţia asigurată prin Legea 84/1994 privind mărcile şi indicaţiile geografice, în sensul de ,,de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control şi garanţie”, astfel cum sunt prevăzute în art. 5 din respectiva lege.
In conformitate cu art. 9 din Legea 8/1996 rep. ,,Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;” iar în conformitate cu art. 122/3 din aceiaşi lege ,,(1) Fabricantul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului prin orice modalitate, nu poate împiedica utilizarea legitimă a acesteia prin extragerea sau reutilizarea de părţi nesubstanţiale din conţinutul său, oricare ar fi scopul utilizării. În cazul în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă sau să realizeze numai o parte a bazei de date, dispoziţiile prezentului alineat se aplică acestei părţi.
(2) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate, nu poate efectua acte care intra în conflict cu utilizarea normală a acestei baze de date sau care lezează în mod nejustificat interesele legitime ale fabricantului bazei de date.
(3) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate, nu poate să aducă prejudicii titularilor unui drept de autor sau conex care se referă la opere ori la prestaţii conţinute in această bază de date.
(4) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului prin orice modalitate, poate, fără autorizarea fabricantului bazei de date, să extragă sau să reutilizeze o parte substanţială a conţinutului acestuia:
a) în cazul în care extragerea se face în scopul reutilizării private a conţinutului unei baze de date neelectronice;
b) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării pentru învăţământ sau cercetare ştiinţifică, cu condiţia indicării sursei şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
c) în cazul în care se face o extragere sau reutilizare având ca scop apărarea ordinii publice si a siguranţei naţionale ori în cadrul unor procedure administrative sau jurisdicţionale.
(5) Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei părţi dintr-o bază de date poate efectua, fără consimţământul autorului acesteia, orice act de reproducere, distribuire, comunicare publică sau transformare, necesar utilizării normale şi accesului la baza de date sau la o parte din aceasta.”

Solicit public Guvernului Romaniei sa promoveze o OUG prin care oricare cetatean roman sau european, de aici sau de oriunde sa aiba acces neingradit de taxe la toata legislatia Romaniei, consolidata.
Si nu candva, ci acum. Déjà este prea tarziu.

Cristiana Irina Anghel
Senator Colegiul 1 Dolj