Naşterea Domnului să vă aducă linişte în suflet şi îndeplinirea tuturor dorinţelor.

Urăm tuturor clienţilor, colaboratorilor şi angajaţilor să aibă un an nou plin cu bucurii şi prosperitate.

La Mulţi Ani!

Director Flavius Sirop

Va doresc ca Sfintele Sarbatori de iarna sa va aduca multa bucurie,sa le petreceti alaturi de cei dragi in liniste.

Fie ca Noul An sa va umple inima si casa cu intelegere, sanatate, noroc, voie buna si implinirea tuturor dorintelor!

La multi ani! Marian Jean Marinescu – europarlamentar

Conducerea Companiei de Apă Oltenia SA urează utilizatorilor, colaboratorilor şi angajaţilor săi, cu prilejul sfintelor sărbători ale Crăciunnului şi Noului An, multă sănătate, prosperitate şi fericire alături de cei dragi.

Sărbători fericite şi un an nou fericit!

LA MULŢI ANI!

director general ec. Doru Buruiană!

Lumină, pace, bucurie, viaţă, daruire, iertare, zâmbet, sărbătoare ne aduce an de an Crăciunul.

Deschideţi-vă sufletul şi lăsaţi căldura sărbătotilor de iarnă să vă învăluie ca un vis frumos.

Sarbători fericite şi

La Mulţi Ani!

vă urează colectivul Bibliotecii Judeţene “Alexandru şi Aristia Aman”

RAT Craiova urează tuturor călătorilor, colaboratorilor şi angajaţilor multă sănătate, îndeplinirea tuturor dorinţelor şi un an 2012 mai bun.

Crăciun fericit şi La Mulţi Ani!

Director general

Marinel Florescu

În atmosfera frumoaselor tradiţii prilejuite de sărbătoarea Crăciunului şi a anului nou vă doresc dumneavoastră şi celor apropiaţi sănătate, fericire, pace în case şi în suflet şi împlinirea tuturor dorinţelor.

La Mulţi Ani!

Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj

La mulţi ani!

Director,

Cosmin Călin

Preiau şi dau mai departe apelul lansat de amicul Mişu Gavrilă pe blogul său. Este vorba de fratele său, Florin (Cevi), care se confruntă cu grave probleme de sănătate şi trebuie operat în străinătate. 

Pentru cei cărora nu le-au îngheţat încă inimile şi portofelele….

“Cel mai trist lucru pe care l-am scris vreodată…

…e că frate-meu e grav bolnav. A fost în comă, şi-a revenit, trebuie operat în curând. Aşa cum se întâmplă de obicei, intervenţia nu se poate face în ţară şi costurile ei sunt mult prea mari pentru posibilităţile noastre.

Aş lua-o cu începutul, dar nu ştiu care ar trebui să fie ăla. Pentru mine unul, începutul a fost acum o săptămână când ajunsesem aproape de Feteşti, mai aveam un pic până la Vamă, şi a venit telefonul ăla oribil, pe care toţi îl aşteptăm fără să ne dăm seama, ăla care îţi spune că s-a întâmplat ceva foarte nasol. A trebuit să fac cale întoarsă, Bucureşti-Craiova-Timişoara.

Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.

Nici nu ştiu cum să vă explic, niciodată nu mi-au fost mai puţin la îndemână cuvintele. De exemplu, ăsta e frate-meu, pe la 3 ani. Pe atunci îi ziceam Florinel”

Articol integral, cu număr de cont pentru cei care pot să contribuie pe sarpente.ro

În ţările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. De asemenea, şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile şi neînţelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii[4]. Ziua de 1 mai a fost transformată de către nazişti într-o sărbătoare propagandistică. Se suţinea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii naţiuni şi nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare şi a decadenţei. Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 Mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi decât la iniţiativa unor reprezentanţi ai unor partide precum PSM şi PRM.

În 2003, pentru prima oară în istoria post – decembristă, o confederaţie sindicală (Blocul Naţional Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere şi muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzaţiile de simpati pro-comuniste, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conştiinţa populaţiei.
sursa :



Am răbdat cât am răbdat, dar nu se mai poate. Cum adică Andrei Gheorghe şi Dan Bittman sunt purtător, respectiv primitor de cuvânt la Ministerul de Finanţe, în timp ce eroii campaniei Guţă şi Săndel au rămas la munca de jos la Etno TV?  
Hai să lăsăm deoparte atacurile de conştiinţă ale lui Cristian Preda şi altora ca el, care s-au trezit că le put put afacerile lui Prigoană numai după ce le-a  aterizat fii-su pe post de candidat al PD-L la un colegiul parlamentar din Capitală. Să fim serioşi, cine trage de rupe, sau, după caz, cotizează fără număr în campanie, e primul pe listă la împărţeala de după. Asta-i realitatea, restul sunt frisoane intelectuale post-mortem. Adică din alea care te-apucă după ce te-ai văzut ales pe lista de partid şi trimis să reprezinţi ţara cu cinste la Bruxelles.
Prin urmare, minimul obraz te obligă carevasăzică să-i dai coledzi celui care ţi-a pus la picioare ditamai covorul media să patinezi în campania electorală. Vorbim de campania electorală în urma căreia şi-a câştigat Traian Băsescu al doilea mandat la Cotroceni, fără de care, toţi pedeliştii ar fi contemplat acum imensitatea opoziţiei.
Tocmai de aceea mă întreb cum naiba au ajuns pe posturi grase la finanţe Andrei Gheorghe şi Dan Bittman, în timp ce corifeii băsescieini Guţă şi Săndel sunt tot la datorie la Etno TV. Păi Andrei Gheorghe a făcut ore de emisiune cu Băsescu la televiziunea folclorică în campanie? El a făcut clip electoral să împingă sub nasul poporului Parlamentul Unicameral. Nu! Asta a făcut Văru’ Săndel săracu’. Intervieva şi cânta în faţa Case Poporului de-I sărea transpiraţia de sub clop. În timpul ăsta, Gheorghe lupta cu pesediştii, cu liberalii, cu comuniştii la umbră prin jungla din Panama. S-a interesat cineva câte voturi din alea 70 de mii a luat Băsescu în Panama? Mai multe decât clopul lui Săndel? Îndoi-m-aş.
La fel şi manelistul Guţă,  cel degrabă sperietor de copii nevinovaţi cu sublimul său zâmbet. Păi l-aţi auzit pe Bittman să scoată pe piaţă vreo operă rock, vreun album sau măcar vreo piesă închinată marinarului? L-a auzit cineva la TVR sau măcar la vreun bal al bobocilor fredonând “Dincolo de nori  ne călăuzeşte cârmaciul”, “Banii vorbesc de corupţia mogulilor” sau vreo altă melodie de angajament electoral, cum a făcut Guţă, care-şi rupea bojogii tot pe Etno săltându-l pe Băsescu la zeci şi zeci de procente deasupra concurenţei? Nu cred!
Alooooooooooo, portocaliii! Măcar membrii de onoare sau eroi ai luptei contra mogulilor faceţi-I pe Guţă şi Săndel. Măcar să aibă cu ce se consola când se duc să-şi plătească CAS-ul