Se dă şpagă în România! Funcţionarii şi şefii diverselor insituţii se folosesc de funcţiile pe care le deţin ca să îşi umfle buzunarele iar apoi să se uite în scârbă la noi, muritorii de rând care nu ne înjosim, doar pentru că mai credem în bunul simţ. Cei de la ANI au descoperit că 350 de angajaţi ai administraţiei publice nu pot să-şi justifice averile. Nu zău! Păi cum nu pot: dacă sunt luaţi la bani mărunţi vor spune cât au luat ca să aranjeze licitaţia X, pe banii publici, licitaţia Z sau Y. La ei nu contează că sunt aruncaţi aiurea banii pe care noi îi plătim cu bună credinţă la stat, după ce am muncit pe rupte o lună de zile. Pentru ei contează doar câţi bani publici pot împărţi, pentru că doar aşa îşi pot mări şi domniile lor şpaga care le ajunge în buzunare. Mi-e scârbă de politicieni fără şira spinări. Mi-e scârbă că trăiesc în aceaşi ţară cu ei. Mi-e scârbă să văd că totul merge spre mai rău decât spre mai bine. Citiţi azi titlurile de prima pagină din două cotidiene locale şi înţelesei că mai rău de atât nu se poate. Sau poate da?
No TagBunul simţ le cam lipseşte politicienilor
Publicat in data de 10 August 2009Post din: Părerea lu’ Oltenaşul
NOU PE BLOG: România va avea mari probleme cu plata datoriilor 
Doamnelor și domnilor profesori, părinți și elevi/studenți
… demersurile mele pt contracararea unei legi trunchiate și incomplete, care discriminează și este și anticonstituțională pe unele articole se pot vedea atât pe forumuri, , , … topicuri preuniv. și univ., precum și o serie de scrisori deschise adresate ministrului, și politicului din Ro prin massmedia.
Cu stimă și considerație
Gabriel Nicolae Teodorescu
Cluj-Napoca
Moralitatea sistemului educațional românesc
Aș dori sa aduc in discuție aspectele legate de filozofia(de morala) care stă în spatele legii, angajarea morală a legii în educarea elevilor/studenților.Nevoia de educație morală, nu vizează doar individul, și astfel apare necesitatea schimbărilor în mentalitatea colectivă, pentru o reașezare a scării de valori în mediul social. Acceptarea mecanismelor de piață în domeniul educației, poate fi percepută ca o imixtiune neavenită în autonomia educaționalului, și mai ales duce la o scădere a prestigiului social al instituției educative și a statutului de profesor. Într-o societate care se manifestă adesea de tip concurențial, câștigător va fi cel mai puternic, adică omul cu bani, astfel sintagma „egalitatea șanselor” devine un slogan utopic. Legea Educației Naționale trebuie să reabiliteze echitatea, restituind fiecărui individ și mai ales celor aparținând grupurilor defavorizate, o existență nediscriminatorie, accedând cu șanse egale, prin educație, la procesul de reabilitare socială. Problema însă rămâne în continuare deschisă, și anume dacă principiul egalității șanselor este periclitat de un sistem educativ adaptat la mecanismele de piață.
vezi: Apel național pt rescrierea Legii Educației Naționale în regim de urgență.
Disfuncționalități perpetuate prin noua Lege a Educației Naționale
În cazul învățământului preuniversitar, raportul dintre cele două părți ale Curriculum-ului Național(curriculum nucleu, corespunzător trunchiului comun din planul de învățământ și curriculum la decizia școlii) a fost mereu modificat de schimbările aduse planurilor de învățământ în ultima perioadă.
Legea educației perpetuează o serie de disfuncționalități legislative referitoare la rolul și responsabilitățile celor care elaborează și a celor care vor aproba acest curriculum la decizia școlii.
În cele mai multe cazuri până acum rolul elevilor, părinților și al agenților economici, ai comunității locale a fost pur formal.(în noua lege se dorește totul și în timp scurt,…, imposibil după părerea mea).
Astfel s-au ales deseori formele atractive și la modă și de cele mai multe ori s-a ținut cont doar de deficitul unor catedre referitor la norma didactică făță de personalul didactic existent.
Deși există o agenție specializată care are responsabilitatea elaborării și revizuirii politicilor curriculare, ea are de fapt doar rol în atribuirea și avizarea documentelor propuse de Comisiile Naționale constituite la nivelul ministerului( funcționăm după vechea lege a educației).
Deci, ministerul are în continuare dublu rol: de a constitui comisiile de elaborare a curriculum-ului și de a aproba produsul acestor comisii(vezi: Managementul curriculum-ului în Ro.).
Substituire și substituit; nevoi sociale vs nevoi sociale de educație
Nevoile de educație sunt nevoi sociale, constituind de fapt cerințele pe care societatea le formulează față de sistemul educativ, concret comunitatea le formulează față de instituția școlară.
Nevoile de educație vor genera multe neclarită în sistem, deoarece disputa va fi tot timpul între nevoile sociale și cele educaționale.(este totuși o implicație logică…); … cum A implică B și B implică inevitabil A,…, concluzia sistemul educativ va fi obligat să se adapteze și mai ales să se radapteze ori de câte ori apar nevoi sociale nesatisfăcute.(vezi forma legii… ciudată lege…). Conform raționamentului legii atunci când societatea în funcționarea ei ar avea disfuncționalități, dezechilibre între diferite sectoare, atunci și EDUCAȚIA va fi schimbată.
Astfel, EDUCAȚIA va perpetua și ea dezechilibrele din sfera socialului și le va amplifica.
Deci: EDUCAȚIA va fi un substitut al schimbărilor sociale care vor surveni în societatea românească.
Întrebare mea adresată guvernanților: Dacă neconcordanțele între educație și social se vor amplifica, pe care din cele două ar trebui să o schimbăm???
( … cum massmedia manipulează la greu, atunci cu certitudine Educația se face vinovată de toate relele societății…)
Confuzia legii este între:
- nevoi sociale;
- nevoi sociale de educație…